Discursul lui Heydar Aliyev la ședința din 21 ianuarie 1990 desfășurată la reprezentanța permanentă a Republicii Azerbaidjan la Moscova și consacrată tragediei din 20 januarie 1990

Stimați tovarăși, doamnelor și domnilor!

După cum cunoașteți și Dvs, eu am condus mulți ani organizația de partid din Azerbaidjan, am fost ales membru al Biroului Politic al PCUS, am activat în calitate de prim-locțiitor al Președintelui Consiliului de Miniștri al URSS. Sunt la pensie de peste doi ani, am suferit un amplu infarct și m-am pensionat pe caz de boală. Sunt plecat din Azerbaidjan din decembrie 1982. Astăzi am trecut pentru prima dată pragul reprezentanței permanente a RSS Azerbaidjan la Moscova. M-a făcut să vin aici tragedia ce a avut loc în Azerbaidjan. Eu am aflat despre aceasta ieri dimineață și, firește, n-am putut să rămân indiferent față de acest eveniment. Am venit aici, mai întâi de toate, pentru ca aici, la reprezentanța permanentă care este o insuliță a pământului azer la Moscova, să exprim condoleanțele mele întregului popor azer în legătură cu tragedia care a făcut numeroase victime.  În al doilea rând doresc să fac publică atitudinea mea față de această chestiune. Eu îl rog pe Reprezentantul Permanent al Azerbaidjanului la Moscova, pe Zorab Ibragimov să transmită cuvintele mele, adânca mea durere, sincerele mele condoleanțe poporului azer. Din păcate, momentan eu nu am altă posibilitate.  

În ceea ce privește evenimentele ce au avut loc în Azerbaidjan eu le consider că contravin legii, sunt străine democrației, în totală contradicție cu principiile umanismului și edificării în țara noastră a statului de drept. Există anumite cauze ale situației ce domnește în Azerbaidjan. Nu doresc să mă opresc detaliat asupra amănuntelor, aceasta ne-ar fi răpit mult timp. De doi ani durează conflictul cu caracter național între Azerbaidjan și Armenia, conflict izbucnit ca urmare a evenimentelor din Nagorno-Karabah și în jurul lui. Doi ani constituie un termen suficient pentru ca conducătorii Azerbaidjanului și Armeniei, conducerea politică  partinică supremă a țării să  soluționeze această problemă, să pună capăt războiului intern, conflictelor dintre națiuni și să creeze condiții pentru libera domiciliere a fiecărui individ, indiferent de apartenența sa națională, pe cuprinsul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, federativă și comună.

 Cu toate acestea consider că în acești doi ani n-au fost luate măsuri eficiente în această direcție. Dacă la momentul apariției complicațiilor în regiunea Nagorno-Karabah ar fi fost întreprinse măsurile necesare, mai întâi de toate, de către conducerea politică partinică supremă a țării, astăzi noi nu am fi fost martorii escaladării tensiunilor și pierderilor suportate de o parte și de alta pe parcursul acestor doi ani, și a acțiunilor militare declanșate în noaptea de 19 spre 20 ianuarie 1990, soldate cu victime omenești.

Desigur, vina pentru aceasta o poartă în primul rând, deja fostul prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Azerbaidjan Vazirov. În perioada în care s-a aflat în această funcție înaltă el n-a făcut nimic pentru stabilizarea situației în Azerbaidjan. Dimpotrivă, prin acțiunile sale incorecte, prin stilul său de muncă neadecvat, prin manevrarea politică eronată s-a contrapus poporului, n-a câștigat niciun fel de autoritate, a creat o prăpastie între sine și popor. Poporul se revolta. La mitingurile ce au loc pe parcursul câtorva luni la Baku, în alte orașe și raioane ale Azerbaidjanului sunt înaintate cerințe cu privire la înlăturarea conducerii de partid a Azerbaidjanului. În fond, era vorba despre înlăturarea lui Vazirov. Este de neînțeles faptul, că această chestiune n-a fost rezolvată până acum și abia ieri, după ce au fost introduse trupele în Baku și au avut loc devastări, Vazirov, de fapt, a fugit din Azerbaidjan. Aceasta este o eroare enormă. Cea mai mare eroare constă în aceea, că un astfel de om, atât de nepotrivit pentru această funcție a fost numit la timpul său prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Azerbaidjan. Dar nu numai despre asta e vorba.

Acum eu aș fi vrut să mă opresc la tragedia care a avut loc în noaptea de 19 spre 20 ianuarie și continuă și astăzi. Consider, că au existat șanse pentru reglementarea politică a situației din Azerbaidjan. Conducerea Azerbaidjanului, precum și conducerea politică supremă a țării n-au folosit aceste posibilități. Ar fi putut fi evitată încercarea de violare a frontierei. Sunt deja 3 luni de când oamenii au înaintat revendicările lor legate de fâșia de frontieră. Dar nimeni nu a dorit să se întâlnească cu ei, să ducă o muncă de lămurire, să adopte măsurile corespunzătoare.

Repet: nu s-au iepuzat șansele de a-i calma pe oameni. Dacă acum 2-3 luni ar fi fost soluționată problema întăririi conducerii de partid a Azerbaidjanului, poate că n-ar mai fi survenit această stare de lucruri și necesitatea introducerii forțelor armate.Dar oricare n-ar fi fost circumstanțele, consider că au existat șanse pentru reglementarea politică a chestiunii, pentru un dialog cu poporul. Cu toate acestea, ele n-au fost folosite la momentul oportun și în noaptea de 19 spre 20 ianuarie în Baku au fost introduse importante contingente ale Armatei Sovietice, ale trupelor MAI al URSS. La ce consecințe tragice au dus  aceste acțiuni, deja cunoaștem bine cu toții. Consider comportamentul indivizilor care au luat această hotărâre drept unul greșit din punct de vedere politic. A fost comisă o eroare politică gravă. Ei pur și simplu nu cunoșteau adevărata stare de lucruri din republică, psihologia poporului azer. Nu au avut contacte suficiente cu diferite pături ale societății. Nu puteau să-și imagineze că acțiunea se va transforma într-o astfel de tragedie. 

Trebuia să fi prevăzut aceste lucruri și să fi luat măsurile necesare, să fi calculat ce-i mai important și mai indispensabil. Între altele, parveneau informații că au căzut și militari, și nu puțini. Se pune întrebarea, care-i vina tânărului rus trimis în baza unei hotărâri eronate a conducerii supreme de partid a țării pentru  reprimarea așa zisei revolte din Azerbaidjan?

În Azerbaidjan a fost introdus din afară un mare contingent de forțe armate. Apropo, eu știu din surse sigure câți militari se află în Azerbaidjan. Acolo și așa erau dislocate un număr suficient de trupe:  armata  a IV-a, flotila militară de la Marea Caspică, divizia trupelor aeropurtate, trupele apărării antiaeriene, trupele MAI. Pentru ce a fost necesară introducerea suplimentară de trupe? În caz de necesitate puteau fi folosite trupele dislocate acolo. Conducerea Azerbaidjanului care a adoptat o astfel de hotărâre, trebuie să poarte răspundere pentru asta, și în primul rând Vazirov care a șters putina din Azerbaidjan. Trebuie să fie răspunzători și cei care au dezinformat conducerea politică supremă a țării. Consider că conducerea politică supremă a țării n-a dispus în timp util de informații suficiente și obiective. Conducerea țării a fost indusă în eroare și în consecință a fost adoptată o astfel de hotărâre. 

Toți cei implicați în această tragedie trebuie să fie pedepsiți.