Declaraţia Preşedintelui Republicii Azerbaidjan Heydar Aliyev la conferinţa de presă, ţinută la Paris în timpul vizitei oficiale în Franţa – 21 decembrie 1993


Onorată asistenţă, doamnelor şi domnilor! E a treia zi de când mă aflu în Franţa, la Paris. Sunt extrem de satisfăcut de mersul şi rezultatele întâlnirii, şi bucuros că astăzi, totuşi am beneficiat de o mică ocazie pentru a revedea Parisul, a lua cunoştinţă de viaţa agitată a Franţei contemporane, a Parisului zilelor noastre. Dar esenţialul, desigur, constă în faptul, că în acest răstimp am avut întrevederi, negocieri foarte utile şi fructuoase. Întâlnirea cu preşedintele Franţei, domnul Mitterrand, precum şi Tratatul semnat la încheierea negocierilor – Tratatul de prietenie, înţelegere reciprocă şi colaborare dintre Franţa şi Republica Azerbaidjan, are o deosebită importanţă. 

Astăzi am avut o întâlnire cu ministrul afacerilor externe al Franţei, domnul Alain Juppé. Noi am purtat o conversaţie foarte fructuoasă. Am discutat şi cu preşedintele, şi cu ministrul afacerilor externe chestiuni legate de o extindere si mai amplă a relaţiilor reciproce dintre Franţa şi Azerbaidjan, eliminarea stării conflictuale din regiunea noastră, în special, aspectele agresiunii forţelor armate ale Armeniei în Azerbaidjan şi situaţiei, provocată de acest fapt, din Republica Azerbaidjan. Noi am căzut de comun acord, că Franţa, inclusiv, domnul preşedinte François Mitterrand şi ministrul afacerilor externe Alain Juppé, folosind toate posibilităţile lor, vor contribui la soluţionarea paşnică a conflictului amintit.

Noi suntem adepţii rezolvării problemei pe cale paşnică, încetării agresiunii militare împotriva Azerbaidjanului, dar cu condiţia evacuării forţelor armate armene din teritoriile azere ocupate, inviolabilităţii frontierelor, integrităţii teritoriale a republicii. Concomitent cu aceasta, noi nu ne eschivăm de la necesitatea examinării chestiunii Nagorno-Karabahului. Este important să menţionez, că şi preşedintele Franţei, şi ministrul afacerilor externe au reconfirmat principiile internaţionale a inviolabilităţii frontierelor, inadmisibilităţii acaparării de teritorii străine recurgând la forţă şi pe cale militară, respectării integrităţii teritoriale a fiecărui stat, inclusiv a Republicii Azerbaidjan. 

Astăzi m-am întâlnit cu reprezentanţii cercurilor de afaceri din Franţa. Eu am declarat în faţa lor, precum şi a preşedintelui acestui stat, a ministrului afacerilor externe, că Azerbaidjanul este deschis pentru toată lumea, inclusiv pentru Franţa, în ceea ce priveşte cooperarea în toate domeniile, în primul rând, în domeniul economiei, comerţului, ştiinţei, tehnicii, culturii. În esenţă, toate acestea şi-au găsit reflectare în tratatul semnat ieri de noi. La întâlnirea cu reprezentanţii cercurilor de afaceri am oferit o informaţie amănunţită cu privire la potenţialul economic al Azerbaidjanului, la resursele naturale ale republicii, la potenţialul său industrial. Asta creează posibilităţi pentru colaborarea cu Franţa, pentru investiţii franceze în economia Azerbaidjanului în baza principiilor reciproc avantajoase. 

Astăzi am avut o întrevedere la Academia Diplomatică, ieri m-am întâlnit cu reprezentanţii presei diplomatice. Eu acord o deosebită importanţă acestor contacte, deoarece îmi oferă şansa de a informa opinia publică din Franţa despre căile de dezvoltare în continuare a statului, a societăţii azere, despre situaţia grea a republicii. 

Aflându-mă aici, m-am convins şi mai mult de faptul, că relaţiile dintre Azerbaidjan şi Franţa erau nespus de slabe, Franţa a dispus de foarte puţină informaţie privitor la Azerbaidjan. Informaţia neobiectivă creează deseori o impresie falsă despre Azerbaidjan, despre măsurile statului azer. De aceea, consider că vizita în Franţa creează nu numai legături reciproce strânse între conducătorii celor două state, temelia dezvoltării ulterioare a relaţiilor bilaterale, ci oferă şi o mare semnificaţie faptului, ca Franţa să aibă o mai bună imagine a Azerbaidjanului. Eu nu cred, că acest lucru ne-a reuşit în zilele petrecute aici. Dar, pare-se, că noi am pus fundamentul acestei cauze pe care o considerăm foarte stringentă pentru noi. 

Azi şi mâine vor avea loc întrevederi. De exemplu, mâine voi discuta cu preşedintele Senatului Franţei. Apoi vom reveni în Patrie. Dar eu sunt sigur, că toată activitatea desfăşurată de noi în acest interval va da rod. În viitor vom face totul pentru a profita de posibilităţile create pentru dezvoltarea colaborării multilaterale dintre Azerbaidjan şi Franţa, pentru ca Azerbaidjanul să beneficieze de o prezenţă mai bună pe pământul Franţei. 

Întrebare: Domnule Preşedinte, Dumneavoastră sunteţi acea persoană care a venit la putere, când conflictul din ţara Domniei Voastre exista deja de cinci ani între Azerbaidjan şi Karabah, sunteţi acea persoană care şi-a dat acordul pentru un dialog cu toate părţile implicate, inclusiv cu părţile din Nagorno-Karabah. În septembrie a avut loc întrevederea Domniei Voastre cu Ter-Petrosian. Unii politicieni armeni îmi spuneau într-un cerc restrâns, că ei salută această întâlnire cu Ter-Petrosian. Ei de asemenea îmi spuneau, că războiul se va încheia în două luni. Din spusele lor, asta se va întâmpla din motive atât economice, cât şi politice. Deoarece orice ţară implicată în război are greutăţi economice şi trece printr-o criză socială. Semnarea acordului de pace era în favoarea Azerbaidjanului. Însă întâlnirea Dvs. cu Ter-Petrosian ce urma să aibă loc în octombrie a fost amânată după revolta de la Moscova. Acum se creează impresia, că cercurile politice de la putere în Armenia nu manifestă optimism. Eu aş fi dorit să aflu, dacă Dvs. consideraţi că semnarea în acest moment a acordului de pace nu mai este în favoarea Azerbaidjanului? 

Heydar Aliyev: Eu nu sunt de acord cu a doua parte a întrebării. Pentru că întrevederea cu preşedintele Armeniei Levon Ter-Petrosian nu a fost amânată. Eu am devenit adeptul dialogului. Într-adevăr, am deschis calea pentru începerea contactelor şi dialogului între Azerbaidjan şi forţele aflate la guvernare în

Nagorno-Karabah. În septembrie am avut o întâlnire cu preşedintele Levon Ter-Petrosian şi eram dispus să mă văd cu dumnealui şi ulterior. Dar această întâlnire n-a avut loc din motive ce nu depind de mine, asta-i pe de o parte, iar în octombrie, agresiunea armată a Armeniei contra Azerbaidjanului a luat o amploare şi mai mare. Formaţiunile armene înarmate au trecut la ofensivă în raioanele Fizuli, Djabrayl, Qubadli şi Zanghilan şi le-au ocupat. În timpul acestor operaţiuni militare am vorbit de câteva ori la telefon cu Levon Ter-Petrosian. Dânsul a promis să oprească ofensiva. Dar promisiunile au rămas neîndeplinite. Nu ştiu, poate pentru că el n-a putut face acest lucru, poate există şi alte motive ale acestei situaţii. De aceea dialogul nostru continuă. 

Eu nu m-am retras de pe acele poziţii. Dar când aveau loc negocierile, după semnarea Acordului dintre Azerbaidjan şi Nagorno-Karabah cu privire la încetarea focului, a fost demarată o nouă ofensivă care s-a încheiat cu ocuparea raionului Zanghilan. Locuitorii acestui raion, în condiţiile unei astfel de ierni, au fost nevoiţi să traverseze râul Araz şi să ajungă pe teritoriul Iranului. Vă imaginaţi cum aproape 60 de mii de locuitori ai raionului Zanghilan au trecut peste râul Araz în Iran, apoi traversând teritoriul său, s-au întors în Azerbaidjan şi acuma se află în diferite raioane ale republicii. Cei mai mulţi din ei locuiesc în corturi. Acest lucru nu trebuia să se întâmple. Din aceste considerente eu n-am părăsit acele poziţii. Dar, repet, că în timpul negocierilor cu privire la încetarea focului şi chiar după realizarea acordului, au început noile ofensive. Desigur, aceste ofensive au complicat situaţia. 

Întrebare: Permiteţi-mi să mă prezint: fostul aspirant al Facultăţii de Istorie a Universităţii, acum doctorand al Universităţii Sorbona, Avil Kerimov. Eu aş fi dorit să vă adresez două întrebări. Prima are caracter politic. Azerbaidjanul nici până în acest moment nu are o reprezentanţă politică în Franţa, care să curmeze toate pretenţiile orientate împotriva intereselor Republicii Azerbaidjan. De aceea, ar fi fost bine să se întreprindă măsuri concrete, în special, deschiderea unei misiuni diplomatice în Franţa. Au fost discutate aceste chestiuni în timpul întrevederii Domniei Voastre cu domnul Mitterrand? A doua întrebare are un caracter cultural. Din câte ştiu, Dvs. aţi semnat, de asemenea, Acordul cu privire la colaborarea culturală cu Republica Franceză, la schimburi în domeniul culturii. Mă interesează chestiunea schimbului de studenţi. În ce măsură vor avea loc în mod concret aceste schimburi? Din cîte ştiu, sunt singurul student din Azerbaidjan, căruia i s-a acordat o bursă a guvernului francez. Anul trecut am câştigat concursul, locuiesc aici, în Franţa, deja al doilea an şi pot afirma, că nu am niciun fel de legături cu ţara noastră. La moment, lucrez asupra disertaţiei "Azerbaidjanul în sistemul reglementării paşnice postbelice din anii 18-20".

Heydar Aliyev: Deschiderea Ambasadei Azerbaidjanului în Franţa este o chestiune deja soluţionată. În Azerbaidjan funcţionează Ambasada Franţei. Şi aici, la Paris, trebuie să funcţioneze o ambasadă, dar pe baza principiului reciprocităţii. Aceasta este deja greşeala noastră, că ambasada n-a fost deschisă nici până astăzi. Eu cred, că această problemă va fi rezolvată în timpul cel mai apropiat. De aceea n-a fost necesară discutarea acestui aspect cu preşedintele Franţei. În ceea ce priveşte schimbul cultural, schimbul de studenţi, da, noi am semnat Acordul de Colaborare Economică, Tehnico-ştiinţifică, Culturală. Bineînţeles, acordul prevede schimburi de studenţi. Eu cred, că ministerele şi departamentele noastre de resort se vor ocupa temeinic de aceste chestiuni pe baza acordului semnat. Până în acest moment n-am avut un asemenea acord. Probabil, din aceste motive n-a fost posibilă examinarea acestor aspecte. După ce vom deschide ambasada şi vom demara aplicarea în viaţă a prevederilor Acordului, aceste chestiuni vor fi soluţionate.

Întrebare: Ziarul "Izvestia". Domnule Preşedinte, Dumneavoastră sunteţi bun cunoscător al Rusiei, în deosebi, datorită activităţii din anii precedenţi, de aceea pe mine mă interesează rezultatele recentului scrutin din Rusia, analiza şi opinia Dvs. despre succesele lui Jirinovski. Au influenţat cumva rezultatul acestor alegeri relaţiile dintre Rusia şi Azerbaidjan? Aţi tras Dvs. anumite învăţăminte din rezultatele acestor alegeri, există astfel de politicieni pe arena politică din Azerbaidjan ale căror opinii să se apropie prin ceva de concepţiile lui Jirinovski? Mulţumesc. 

Heydar Aliyev: Eu n-aş fi vrut să dau acuma o apreciere rezultatelor alegerilor din Rusia sau să fac o analiză a acestora, deoarece Rusia însăşi trebuie să le analizeze şi să le dea o apreciere. În ceea ce priveşte aspectul, dacă relaţiile dintre Azerbaidjan şi Rusia au suferit modificări după acest scrutin, aş fi răspuns în felul următor: nu, nu s-au schimbat, relaţiile au rămas la acelaşi nivel. Acum referitor la chestiunea, dacă există în Azerbaidjan oameni ale căror concepţii să fie apropiate celor ale liderului Partidului Liberal-Democrat din Rusia. În prezent, în Azerbaidjan sunt înregistrate 40 de partide. Concepţiile multora nu-mi sunt cunoscute. De aceea nu pot afirma că există sau nu astfel de oameni. E complicat să vorbesc pe această temă. 

Întrebare: Domnule Preşedinte, eu reprezint la Paris Fundaţia Azeră pentru Drepturile Omului şi Protecţia Azerilor. Am să vă adresez patru întrebări. Domnule Preşedinte, v-aţi gândit la azerii care locuiesc în străinătate, v-aţi gândit la posibilitatea de a le acorda cetăţenie azeră? A doua întrebare. Dumneavoastră ştiţi, că situaţia din Nagorno-Karabah este discutată în permanenţă sub toate aspectele în Franţa, însă propaganda armeană are loc zi şi noapte, iar emisiunile noastre sunt bruiate. De aceea aş fi dorit să ştiu, dacă la întrevederea Dumneavoastră cu preşedintele Mitterrand i-aţi amintit despre problema bruiajului acestor emisiuni? În al treilea rând, Dumneavoastră vorbiţi în limba rusă… 

Heydar Aliyev : Eu voi răspunde imediat la ultima întrebare a Dvs., de ce vorbesc ruseşte. Noi avem fără doar şi poate o limbă frumoasă şi eu iubesc limba azeră. Este limba oficială a Azerbaidjanului, în ţară eu ţin discursuri şi vorbesc numai în azeră. Dar aici, în Franţa, am intuit că există mulţi oameni care cunosc limba rusă. Asta înseamnă, că ei primesc informaţii direct de la mine. În al doilea rând, traducătorul domnului Mitterrand traduce din franceză numai în rusă şi din rusă în franceză. Din aceste considerente n-am dorit să încalc ordinea existentă aici. În afară de aceasta, limba rusă este una din limbile cunoscute în lume precum engleza, franceza. Iată că numai ce o domnişoară simpatică a vorbit în limba franceză şi eu aş fi putut, de asemenea, s-o întreb de ce nu mi s-a adresat în azeră?

Acum vă voi răspunde la cea de-a doua întrebare – despre problema azerilor ce locuiesc în afara graniţelor Azerbaidjanului. Chestia e că azerii ce locuiesc în afara ţării nu sunt puţini. Majoritatea dintre ei n-au locuit niciodată pe teritoriul Azerbaidjanului, care acuma este un stat independent. Cu toate acestea, dacă vre-un azer care locuieşte în afara graniţelor ţării noastre, doreşte să dobândească cetăţenia azeră, consider, că nu trebuie să se ciocnească de niciun fel de obstacole.

În ceea ce priveşte chestiunea legată de faptul, că adepţii armenilor din Nagorno-Karabah oferă aici nespus de multe emisiuni, iar semnalele emisiunilor pe care azerii doresc să le transmită, sunt bruiate, aceasta nu constituie acea problemă pe care trebuie s-o discut cu domnul Mitterrand. Este ştiut faptul, că în Franţa sunt foarte puţini azeri, armenii sunt mulţi, în afară de aceasta, ei ocupă funcţii destul de înalte şi în business, şi în structurile de stat, şi în mass media. Probabil, armenii profită de această stare de lucruri. De aceea, azerii care locuiesc în Franţa trebuie să exercite o influenţă considerabilă asupra vieţii social-politice din Franţa. Dacă lucrurile vor sta astfel, semnalele emisiunilor azerilor nu vor fi bruiate aici. Eu voi contribui pe toate căile la difuzarea acestor emisiuni. Eu am dat o indicaţie ministrului afacerilor externe privitor la ajutorul umanitar pe care Dumneavoastră doriţi să-l expediaţi refugiaţilor azeri. Astăzi eu i-am amintit încă o data ca dânsul să fie neapărat în contact permanent cu Dvs. şi să puteţi trimite aceste ajutoare. Azi urmează să mă întâlnesc cu ministrul relaţiilor economice externe. Vă mulţumesc pentru atenţia Dumneavoastră. Eu consider, că relaţiile noastre vor avea continuitate. Îmi exprim respectul meu pentru colaboratorii mass media şi cred, că indiferent de apartenenţa naţională, ei vor oferi o informaţie obiectivă. Vă mulţumesc foarte mult.