Stimate Domnule Locțiitor al Secretarului General, stimați membri ai Consiliului NATO,stimați ambasadori, doamnelor și domnilor! 

Eu vă aduc mulțumiri pentru cordial primirea oferită mie și delegației Azerbaidjanului. Mă bucur că am posibilitatea să mă aflu azi în mijlocul Domniilor Voastre și consider, că acest fapt constituie un eveniment important pentru Republica Azerbaidjan.Vă mulțumesc foarte mult pentru cuvintele de salut și urările de bine pe care dumneavoastră le-ați adresat Republicii Azerbaidjan. Poporul azer, parcurgând o lungă cale istorică de dezvoltare, presărată cu nenumărate greutăți și obstacole, a căpătat în 1991 independența națională. S-a născut statul azer independent, la moment membru al Organizației Națiunilor Unite, OSCE, al multor organizații internaționale. Eu sunt cuprins de un sentiment de mare mândrie în legătură cu faptul că delegația Azerbaidjanului este prezentă astăzi la Cartierul General al Uniunii Euro-Atlantice. 

Republica Azerbaidjan merge pe drumul consolidării neatârnării sale. În politica sa internă ea merge pe calea construcției unui stat democratic de drept, creează condiții pentru libertatea persoanei și apărărea drepturilor omului, pentru sistemul multipartinic, pentru pluralismul politic pe baza valorilor democratice elaborate de omenire. În plan economic republica s-a angajat ferm pe calea realizării reformelor economice și consolidării economiei de piață, antreprenoriatului și inițiativei libere. Noi considerăm că toate acestea constituie o premisă bună pentru integrarea adevărată a Azerbaidjanului în comunitatea internațională.

În politica sa externă, Republica Azerbaidjan pornește de la interacțiunea, interdependența lumii, promovează o politică de pace și tinde să mențină relații bune cu toate statele pe baza principiilor respectării suveranității, neamestecului în treburile interne, integrității teritoriale și inviolabilității frontierelor.

Republica Azerbaidjan trece acum printr-o criză economică dificilă. Pe de o parte, aceasta este provocată de dezintegrarea Uniunii Sovietice în componența căreia Azerbaidjanul s-a aflat timp de 70 de ani, de destrămarea strânselor legături de integrare cu toate celelalte republici ex-sovietice, de trecerea de la un sistem economic la altul. Pe de altă parte, această criză economică se adâncește din cauza faptului aflării Azerbaidjanului în stare de război cu republica vecină - Armenia, fiind victima unei agresiuni militare. Dar toate aceste dificultăți noi le considerăm  ușor de depășit, reieșind din faptul că Azerbaidjan s-a angajat cu fermitate pe calea dezvoltării de sinestătătoare. Independența statului azer este un factor ireversibil și suntem convinși, că calea pe care noi mergem în sfera atât a edificării statalității, a transformărilor economice, a realizării  reformelor democratice, va permite să depășim aceste greutăți și să integrăm Azerbaidjanul cu vastele sale posibilități, cu un bogat potențial economic și intelectual în economia mondială, în comunitatea internațională. 

După cum am menționat, complicata situație din Azerbaidjan se explică în linii mari prin faptul, că republica este supusă de șase ani unei agresiuni militare din partea Armeniei vecine. Această agresiune, dezlănțuită de cercurile naționaliste din Armenia a provocat nenumărate nenorociri atât poporului azer cât celui armean, și astăzi constituie pentru noi o problemă foarte complicată.

Dumneavoastră cunoașteți foarte bine faptul, că în urma agresiunii militare din partea Armeniei care urmărește anexarea unei părți din teritoriul Azerbaidjanului, alipirea Nagorno-Karabahului la Armenia, formațiunile miltare armene au ocupat un teritoriu considerabil al Azerbaidjanului. Războiul de șase ani a provocat moartea a mai bine de 20 mii de oameni, peste patru mii au fost luați prizonieri sau ostateci, pe teritoriul Azerbaidjanului au fost distruse mii de locuințe, spitale, școli, obiective de menire socială, intreprinderi industriale și agricole. Pagubele sunt calculate în miliarde de dolari. 

Dar lucrul cel mai îngrozitor constă în faptul că aproape 20% din teritoriul Azerbaidjanului este ocupat de formațiunile armate armene, iar locuitorii acestor raioane - și vorbim de peste un milion de oameni - și-au pierdut domiciliul, se află într-o situație social-economică extrem de grea și sunt refugiați în propria lor țară. De pe teritoriul Nagorno-Karabahului au fost alungați toți locuitorii de naționalitate azeră. Nagorno-Karabah și cele șapte raione limitrofe ale Azerbaidjanului se află, după cum am spus deja, sub ocupația formațiunilor armate armene.  

Noi am pledat dintotdeauna și continuăm să pledăm de pe pozițiile soluționării pașnice a conflictului. Noi tindem să folosim în mod activ posibilitățile organizațiilor internaționale ONU, OSCE și Grupului său de la Minsk. Pe parcursul anului 1993 Consiliul de Securitate ONU a adoptat patru rezoluții care cereau categoric evacuarea trupelor armene de ocupație de pe teritoriul Azerbaidjanului, dar nici una din aceste rezoluții n-a fost îndeplinită de către Armenia. Eforturile Grupului OSCE de asemenea nu au dus până în acest moment la rezultate pozitive. Acțiunile militare continuă și astăzi, formațiunile armate armene după ce au pus stăpânire pe un teritoriu considerabil al Azerbaidjanului, desfășoară o ofensivă asupra pozițiilor de apărare ale Republicii Azerbaidjan.. În fiecare zi se varsă sânge, mor oameni.

Este imposibil ca toate acestea să mai poată fi suportate în continuare. De aceea, astăzi eu profit de aflarea mea aici, la Cartierul General NATO și reiterez poziția Azerbaidjanului. Noi ne pronunțăm pentru soluționarea pașnică a acestei probleme, pentru încetarea imediată a focului și a tuturor operațiunilor militare, pentru negocieri condiționate de retragerea imediată a trupelor de ocupație de pe teritoriul Azerbaidjanului și asigurarea în acest mod a integrității lui teritoriale, a inviolabilității frontierelor sale. În aceste condiții noi suntem gata sa examinăm chestiunea statutului autonomiei Nagorno-Karabahului. 

În timpul alocutiunii mele la 12 aprilie la radio și  televiziunea Azerbaidjanului m-am adresat poporului armean, conducerii Armeniei, locuitorilor din Nagorno-Karabah de naționalitate armeană – cetățeni ai Azerbaidjanului – cu chemarea de a înceta această vărsare de sânge. Soarta le-a hărăzit popoarelor azer și armean să conviețuiască și au conviețuit secole de-a rândul. Noi considerăm că soluționarea problemei pe cale militară este lipsită de perspectivă, acest război este lipsit de perspectivă și este nevoie de a pune capăt cat mai curând posibil vărsării de sânge, de a instaura pacea în regiunea noastră. 

Astăzi noi exprimăm încă o dată speranța că organizațiile internaționale, în special, OSCE și Grupul OSCE de la Minsk vor lua măsuri suplimentare pentru a materializa inițiativele noastre de pace. Aflându-mă astăzi la Cartierul General NATO, aș fi dorit să exprim profundul meu respect față de Uniunea Euro-Atlantică, care în perioada sa de existență a adus o mare contribuție la instalarea stabilității în Europa și în lumea întreagă, la consolidarea păcii și cooperării. Noi avem un mare respect față de NATO și dăm o mare importanță activității sale la etapa actuală. Crearea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică a constituit o importantă etapă în activitatea NATO, fapt ce permite atragerea altor state pe orbita NATO. 

Noi am primit cu satisfacție hotărârea NATO care la 10 ianuarie curent a anunțat aprobarea documentului „Parteneriatul pentru pace” și de asemenea îl considerăm drept un pas semnificativ în activitatea NATO orientată spre lărgirea ulterioară a cooperării între state. Noi dăm o mare însemnătate faptului, că în hotărârea NATO din 10 ianuarie a fost exprimată o deosebită îngrijorare față de situația creată în regiunea noastră, în Caucazul de Sud, și s-a exprimat convingerea privitor la necesitatea încetării conflictului în zona noastră, în special, în Azerbaidjan, Armenia și Georgia.   

Toate acestea ne tentează și trezesc un interes major. Reișind din acest fapt, noi am perceput cu mare satisfacție invitația NATO adresată țărilor Europei de Est și noilor state independente, foste republici din Uniunea Sovietică și am aderat la documentul „Parteneriatul pentru pace”. Noi am adoptat decizia de a-l semna și ne punem mari speranțe în colaborarea cu NATO. Pentru noi acest lucru este deosebit de important și din punctul de vedere al asocierii Azerbaidjanului cu democrația occidentală și ca prin colaborarea cu NATO să găsim noi căi suplimentare pentru stabilizarea situației în regiune, pentru încetarea războiului, instalarea păcii și relațiilor de bună vecinătate între Azerbaidjan și Armenia. 

Cu aceste gânduri și idei am venit la dumneavoastră și astăzi suntem gata să semnăm programul „Parteneriatul pentru pace”. Eu doresc să-mi exprim încă o dată speranța că acest pas al Republicii Azerbaidjan va fi apreciat de NATO la justa lui valoare, va aduce beneficii reciproce, și în primul rând, va contribui la stabilizarea situației în regiunea noastră. Eu îi doresc organizației Dumneavoastră succese pe viitor. Vă mulțumesc pentru atenție și sunt dispus să semnez documentul-cadru „Parteneriatul pentru pace”.  

”Heydar Aliyev deschide lumii Azerbaidjanul”, Baku, editura „Azerbaidjan”, p.125-129