Dragi surori, frați!

În secolul XX, armenii au comis în mai multe rânduri, agresiuni împotriva poporului azer. Cea mai îngrozitoare dintre ele este genocidul, tragedia de la Hodjalâ.

Cu șapte ani în urmă, în acea înspăimântătoare noapte de februarie, forțele armate armene cu susținerea și participarea Regimentului nr. 366 al armatei Uniunii Sovietice, s-au dedat la un genocid îngrozitor contra locuitorilor din Hodjalâ, unul din frumoasele plaiuri ale Azerbaidjanului. Acest genocid de o bestialitate nemaivăzută, a devenit una din oribilele tragedii ale secolului XX. Pe parcursul unei singure nopți, locuitorilor pașnici neînarmați din Hodjalâ, le-a fost aplicată o mare lovitură. Ca urmare a genocidului, au murit sute de femei, bărbați, persoane în etate, tineri, bebeluși, copii din Hodjalâ. Sute de hodjalineni au fost răniți, mutilați, au devenit invalizi. Sute de oameni au fost luați prizonieri.

Această tragedie constituie cea mai grea lovitură dată poporului azer de-a lungul războiului armeano-azer. Hodjalinenii au făcut față acestei tragedii cu bărbăție, cu eroism. Cei care și-au apărat eroic propria casă, orașul, familia, au căzut secerați, au devenit șahizi. În urma focului deschis de partea armeană, pământul din Hodjalâ s-a colorat în purpuriu.

Această tragedie a zguduit poporul azer, a pricinuit hodjalinenilor o mare și grea lovitură morală. Însă voința hodjalinenilor n-a fost înfrântă, oamenii, dând dovadă de eroism, temeritate, își sacrificau propriile vieți. Ei au trecut cu bărbăție peste această tragedie. Mândrii hodjalineni, și astăzi, in ziua celei de-a șaptea aniversări de la tragedie, își continuă viața cu eroism.

Nu există nicio îndoială, că conflictului armeano-azer i se va pune capăt, că vor fi eliberate pământurile ocupate ale Azerbaidjanului și ai noștri compatrioți, alungați cu forța din aceste locrui, vor reveni la vetrele lor, pe plaiurile și în casele lor. Nu există nicio îndoială, că Hodjalâ va fi eliberat de sub ocupație și hodjalinenii se vor întoarce în locurile natale și vor viețui din nou pe aceste plaiuri.

Dar rana orașului Hodjalâ va dăinui mereu în inimile noastre. Cei care au comis genocidul de la Hodjalâ vor fi pedepsiți de către justiție. Fosta conducere a Azerbaidjanului, vinovată de tragedia de la Hodjalâ și alți demnitari, de asemenea, vor fi pedepsiți în fața poporului. Judecata dreaptă le va stabili pedepse.

Poporul nostru a trecut de-a lungul istoriei prin mari războaie, si apărându-și pământul său, propria demnitate, a suferit pierderi de vieți omenești. Însă ieșind de fiecare dată din astfel de războaie, lupte, dificultăți, el devenea tot mai călit, mai ferm. Sunt sigur, că și acum poporul nostru, inclusiv hodjalinenii au devenit mai hotărâți în independentul stat azer și este dispus să lupte până la sfârșit ca să apere si să asigure independența statului nostru, să elibereze toate pământurile noastre ocupate.

Astăzi, la cea de-a șaptea aniversare a tragediei de la Hodjalâ, eu mă închin înaintea fiilor noștri care au căzut eroic ca șehizi la Hodjalâ. Vă rog să păstrăm un minut de reculegere în memoria lor.

Allah bütün şəhidlərə rəhmət eləsin! (Dumnezeu să odihnească în pace sufletele tuturor șehizilor!)

Iar acum doresc sa înmânez părinților, membrilor familiilor compatrioților noștri, care au dat dovadă de eroism și au devenit șehizi în timpul apărării plaiului hodjalinean si personal, decorațiile statului azer.

Discursul final

Dragi surori, frați, prieteni!

Astăzi, într-a noastră Patrie, în țara noastră este zi de doliu. Poporul nostru, cetățenii Azerbaidjanului, marcând a șaptea aniversare de la genocidul hodjalin, își amintesc cu adâncă durere despre tragedia de la Hodjalâ, despre genocidul produs acolo. Astăzi, noi ne exprimăm profunda considerație tuturor celor, care au murit ca urmare a genocidului de la Hodjalâ, celor care au fost răniți, schilodiți și făcuți prizonieri.

Tragedia de la Hodjalâ nu inseamnă numai jalea, tristețea hodjalinenilor, ci a întregului popor azer. De aceea, astăzi pe tot cuprinsul țării este zi de mâhnire, zi de doliu. Mă rog încă o dată lui Allah să odihnească sufletele tuturor celor uciși si adresez condoleanțele mele hodjalinenilor, întregului popor azer. Și asta pentru că fiecare compatriot de-al nostru ucis, este nu numai fiul familiei sale ci și a Azerbaidjanului, și acesta este doliul poporului azer.

În același timp, întâlnirea mea cu Dvs. m-a impresionat foarte mult. Domniile voastre ați menționat că după alegerea mea ca președinte în 1993, eu am purces la analizarea profundă a nenorocirilor care s-au abătut asupra poporului azer și am luat măsurile necesare. Printre ele se numără și aprecierea dată în februarie 1994 genocidului de la Hodjalâ, și ziua de azi, declarată zi de doliu.

Totuși, de fiecare dată când mă întâlnesc cu hodjalinenii, sunt cuprins și de un sentiment de mândrie. Oamenii, care au îndurat atâta durere, care au trecut peste astfel de zile oribile, îngrozitoare, pierzându-și sub proprii ochi pe cei apropiați, sunt atât de mândri și curajoși. Fiecare dintre ei trăiește cu grija pentru Patrie, cu dragostea pentru pământ. Aceasta ne vorbește despre faptul, cât de înaltă este morala poporului nostru. Doar înaltele calitați morale ale hodjalinenilor reflectă alesele calități morale ale întregului popor azer. Dar jodjalinenii servesc drept exemplu, un exemplu de eroism, bărbăție, dârzenie și patriotism.

Dumneavoastră ați rostit multe cuvinte bune, vă mulțumesc pentru ele. Cuvintele fiecaruia dintre Dvs. ascund o semnificație profundă. Aceasta constă în faptul, că deși Dvs. v-ați pierdut copiii, capul familiei, fratele, rudele, Dvs. sunteți optimiști azi, priviți spre viitor cu speranță. Eu împărtășesc întrutotul starea Dvs. de spirit. Da, de la declanșarea agresiunii Armeniei împotriva Azerbaidjanului - în anul 1988 - noi am trăit zile negre, ani grei, am suferit pierderi considerabile. Sunt deja câțiva ani de când pământurile noastre au fost ocupate de forțele armate armene. Asta este durerea noastră, durerea poporului nostru.

În același timp, noi am oprit operațiile militare și vărsările de sânge în 1994 și dorim să eliberăm teritoriile noastre pe cale pașnică, să restabilim integritatea teritorială a țării noastre prin negocieri.

E adevărat, acest lucru e dificil, deoarece e greu să-l alungi pe dușman de pe pământul pe care l-a cotropit. Dar noi am urmat și mergem pe această cale. Eu sunt sigur, că politica de pace pe care noi o ducem, măsurile luate, vor da rezultate.

Totodată consider legitime discursurile Dvs. în acest loc, este un bun sprijin moral pentru noi. Desigur, dacă toți pașii și inițiativele noastre de pace, toate măsurile adoptate nu vor duce în cele din urmă la eliberarea pământurilor ocupate, noi vom elibera teritoriile noastre cu orice preț, făcând orice sacrificii, Dvs. vă veți întoarce pe plaiurile voastre și intergitatea teritorială a Azerbaidjanului va fi refăcută. Aceasta este datoria noastră sfântă - datoria față de strămoși, datoria față de generația actuală, datoria față de viitoarele generații.

În calitate de Președinte al Azerbaidjanului, eu mă simt mereu responsabil. Declar, că cea mai mare parte a activității mele ca Președinte al Azerbaidjanului este dedicată garantării integrității teritoriale a Azerbaidjanului, eliberării pămâturilor ocupate.

În anii ce s-au scurs m-am ocupat zi și noapte de acest lucru. Mă dedic și azi, mă voi ocupa și în viitor. Puteți fi siguri, că eu voi fi mereu alături de Dvs., cu familiile șehizilor, cu compatrioții deveniți refugiați. Dumneavoastră sunteți pentru mine cei mai dragi, mai iubiți cetățeni ai Azerbaidjanului și eu voi fi întotdeauna cu Dvs. Am credința, că noi toți împreună vom elibera pământurile cotropite. Hodjalâ va fi eliberat, pământul hodjalinean va fi din nou transmis locuitorilor săi și Dvs, veți deveni stăpânii lui.

Eu vă doresc Dumneavoastră sănătate. Astăzi mă rog încă o dată lui Allah să odihnească în pace sufletele șehizilor. Vă doresc fiecăruia dintre Dvs. răbdare, fermitate, succese în toate. Vă mulțumesc.

Textul este tradus din rusă în limba română dupa ziarul "Azerbaykan", 2 martie 1999