Dinastia Șadadizilor care a jucat un rol activ în istoria politico-militară a Azerbaidjanului și a unor țări vecine, s-a aflat la putere în Caucazul de Sud-emiratele Ganja, Nahcivan, Dvina și Any-din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XII-lea. Profitând de situația grea creată în 951 în statul Salarizilor, fondatorul dinastiei Șadadizilor de origine kurdă, Muhammad ibn Saddad ibn Qurtag, succedat de fiii săi Abul Hasan Ali Lesqeri și Fazl au intensificat lupta pentru cucerirea ținuturilor Salarizilor. În 971, ca urmare a activității fratelui său Fazl, care se afla pe atunci în slujba Salarizilor, Lesqeri a luat administrația emiratului Gandja în mânile sale. Astfel au fost puse temeliile statului Șadadizilor cu capitala la Ganja. Conform pactului semnat de către Ibrahim, cârmuitorul statului Salarizilor în urma asediului ratat al orașului Ganja, cea mai mare parte a Aranulul (Barda, Șamkir, Nahcivan și altele) au trecut în supușenia Șadadizilor. Seljucii au pus capăt existenței statului Șadadizilor în 1075.