Domnule Preşedinte!

Doamnelor şi domnilor!

Aş dori să salut din suflet şefii de stat şi de guvern, toţi participanţii la summitul nostru. Sper că această întâlnire va fi o etapă importantă pentru întărirea securităţii şi cooperării în Europa.

A trecut mai bine de 20 de ani de la momentul semnării Actului final de la Helsinki care a definit standardele înalte ale principiilor de drept şi umanitare ale relaţiilor între popoarele şi ţările de pe continentul european.

În decursul acestei perioade în lume au avut loc schimbări pozitive fundamentale; au apărut state noi independente, ideile de libertate şi democraţie au devenit primordiale pe întreg continentul european şi în afara limitelor sale. OSCE a jucat un rol important în asigurarea securităţii internaţionale, a suveranităţii naţionale, în susţinerea integrităţii teritoriale şi a inviolabilităţii frontierelor, a reglării paşnice a conflictelor, a apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

În timp s-a dovedit că OSCE este o organizaţie viabilă, productivă, iar noi apreciem mult calea urmată de organizaţie şi impactul său important asupra proceselor care au avut loc în lume.

Poporul azer, care şi-a recuperat independenţa, a ales calea stabilirii statului de drept, democratic, a formării economiei de piaţă, este conştient de ajutorul eficace acordat de OSCE.

În ciuda dificultăţilor obiective ale perioadei de tranzit, a urmelor războiului în care suntem implicaţi, noi ne consolidăm independenţa naţională, realizăm reforme politice şi economice fundamentale.

În Azerbaidjan sunt restaurate principiile de democraţie precum pluralismul, pluripartidismul, libertatea cuvântului şi a credinţei. Prima Constituţie democratică a Azerbaidjanului a fost adoptată pe calea referendumului naţional, a fost ales un nou parlamentul al republicii bazate pe pluripartidism.

Sunt realizate cu succes liberalizarea economiei, privatizarea patrimoniului naţional, reforme de anvergură prin care se înţelege transferarea pământului spre proprietatea privată odată cu dreptul de cumpărare şi vânzare fără restricţii.

Sunt create posibilităţi vaste pentru investiţii străine în economia Azerbaidjanului.

Au fost semnate contracte de miliarde cu companiile petroliere mondiale pentru exploatarea comună a resurselor energetice în sectorul azer din Marea Caspică.

Suntem convinşi că integrarea Azerbaidjanului în Uniunea mondială a statelor independente, democratice din punct de vedere politic şi economic, corespunde cu interesele vitale ale poporului azer, iar noi sperăm că vom beneficia mereu de sprijinul OSCE şi altor organizaţii internaţionale.

Doamnelor şi domnilor,

Conflictele regionale, creşterea naţionalismului militant şi a separatismului, terorismul internaţional rămân un pericol real pentru pace, progres şi dezvoltare în regiunea noastră.

Multe popoare, inclusiv popoarele care trăiesc în spaţiul postsovietic, în Caucaz sunt implicate în războaie sângeroase. Aceste războaie determină moartea masivă a oamenilor, purificarea etnică, transformarea a milioane de oameni în refugiaţi, ocuparea teritoriilor statelor independente. Din această cauză, OSCE încă trebuie să facă multe pentru asigurarea securităţii generale de pe continentul european. Aşa cum ştiţi, Republica Armenia a comis agresiuni împotriva republicii noastre cu scopul anexării Karabaghului de Munte, care tot timpul a fost pământ azer. Ca urmare a acestei agresiuni, 20 % din teritoriul Azerbaidjanului a fost ocupat de către forţele militare ale Republicii Armenia. Mai mult de 20 de mii de cetăţeni ai noştri au fost ucişi, mai mult de o sută de mii au fost răniţi şi au devenit invalizi, şase mii de persoane sunt prizonieri de război. Mai mult de un milion de azeri, adică 15 % din populaţia ţării noastre, sunt refugiaţi. De patru ani ei sunt obligaţi să-şi petreacă iarna în tabere de corturi în condiţii insuportabile. În teritoriile ocupate sunt distruse, arse, jefuite aproape 700 de oraşe şi sate, precum şi mii de spitale, şcoli, case, monumente istorice şi culturale ale poporului azer.

În cele patru rezoluţii adoptate de Consiliul Securităţii ONU şi în şase declaraţii ale preşedintelui său se cere retragerea totală şi necondiţionată a forţelor militare din Armenia de pe toate teritoriile ocupate ale Azerbaidjanului, întoarcerea refugiaţilor şi a persoanelor deplasate în zonele de locuire permanentă. Aceste documente confirmă suveranitatea şi integritatea teritorială a republicii noastre, apartenenţa Karabaghului de Munte la teritoriul Republicii Azerbaidjan. Însă Republica Armenia nu se supune la toate aceste decizii.

Grupul de la Minsk al OSCE, creat în 1992, a făcut un mare efort pentru soluţionarea paşnică a conflictului armeano-azer. Datorită activităţii sale şi contribuţiei Federaţii Ruse, în mai 1994 a fost semnat acordul privind încetarea focului.

Respectarea pentru mult timp a regimului de încetare a focului este o realizare importantă care manifestă aspiraţia noastră de pace. Încetarea focului a permis reglementarea procesului de negocieri, s-a transformat în temelie solidă pentru eforturile întreprinse, iar partea azeră are intenţia să respecte acest regim până la semnarea acordului de pace.

În scopul soluţionării conflictului Armenia-Azerbaidjan cât mai curând posibil şi al creării forţelor multinaţionale OSCE, noi am intervenit ca susţinătorii ai rezoluţiilor adoptate în 1994 la summitul OSCE de la Budapesta.

După summitul de la Budapesta, procesul de negocieri s-a intensificat în cadrul grupului de la Minsk. Noi am găsit un mijloc de negocieri bilaterale directe cu Armenia la nivelul reprezentanţilor preşedinţilor, noi am eliberat prizonieri de război şi ostaticii de ambele părţi.

Declaraţia comună preşedinţilor Republicii Armenia şi Azerbaidjan în aprilie anul curent la Luxembourg a devenit un demers important în direcţia încetării conflictului. Această declaraţie este de fapt primul document între preşedinţii Armeniei şi Azerbaidjanului care manifestă intenţia ambelor părţi de a pune capăt conflictului militar pe baza principiilor şi normelor internaţionale.

În cursul întâlnirilor mele personale de alt nivel cu şefii de stat din OSCE, am avut discuţii vaste, şi am căutat mijloacele optime şi avantajoase pentru ambele părţi cu scopul a pune capăt conflictului armeano-azer.

Stimaţi şefii de stat şi de guvern, în ajunul summitului de la Lisabona v-am trimis o scrisoare în care am propus metoda de a pune capăt la conflict pe baza respectării stricte a principiilor OSCE, a Cartei ONU şi a normelor internaţionale recunoscute. În această propunere au fost luate în considerare interesele tuturor părţilor.

Acest compromis de reglementare are două componente: asigurarea integrităţii teritoriale a Republicii Azerbaidjan, garanţia securităţii întregii populaţii din Karabaghul de Munte în cadrul Republicii Azerbaidjan. Acest compromis este susţinut de toţi mediatorii internaţionali, din multe puncte de vedere se potriveşte cu principiile propuse de preşedintele în exerciţiu al OSCE în cursul vizitei sale în zona de conflict în 1996.

Spre regretul meu, Republica Armenia continuă să evite să ia o hotărâre bazată pe Carta ONU, pe principiile OSCE şi pe dreptul internaţional.

Ea refuză să recunoască integritatea teritorială a Republicii Azerbaidjan, încearcă să legalizeze rezultatele agresiunii, să obţină statutul de independenţă pentru regiunea Karabaghul de Munte a Republicii Azerbaidjan şi să anexeze această regiune la Armenia.

Din momentul începerii conflictului armeano-azer din Karabaghul de Munte, în lume au avut loc evenimente importante. În spaţiul postsovietic au apărut noi state independente, printre care se află şi Republica Azerbaidjan. Suveranitatea statelor noastre, inviolabilitatea graniţelor lor şi integritatea teritorială au fost confirmate de către comunitatea mondială.

Încălcarea sub orice formă a acestor principii împiedică instaurarea păcii şi stabilităţii, întăreşte contradicţiile, spulberă speranţa popoarelor într-un viitor paşnic şi prosper.

Revendicările ilegale în legătură cu Karabaghul de Munte nu se potrivesc cu normele recunoscute ale dreptului internaţional. Noi niciodată nu vom fi de acord cu aceste revendicări, noi nu putem să admitem apariţia, pe teritoriul Azerbaidjanului, a celui de-al doilea stat armean.

În sfârşit, partea armeană trebuie să înţeleagă că conflictul provocat de ea, care durează de opt ani, a adus mari necazuri şi suferinţe nu numai poporului azer, ci a pus într-o situaţie dificilă şi poporul armean în acelaşi timp.

Sunt convins că reglementarea conflictului pe baza Cartei ONU, a principiilor OSCE şi a normelor dreptului internaţional, va permite asigurarea unei păci durabile şi solide între Armenia şi Azerbaidjan, restaurarea bunelor relaţii între popoarele armean şi azer, crearea unor condiţii acceptabile pentru populaţii întregii din Karabaghul de Munte. Reglementarea conflictului va asigura o cooperare economică de succes în Transcaucazia, va deschide noi posibilităţi de realizare a chestiunilor socio-economice în republicile noastre, va contribui la beneficierea de avantajele democraţiei şi ale libertăţii.

Noi nu vrem războiul, noi aspirăm la pace. Adresându-mă preşedintelui Armeniei, domnul Levon Ter-Petrosian, precum şi întregului popor armean, îi chem la pace şi cooperare.

Adresându-mă şefilor de stat şi de guvern participanţi la summitul OSCE de la Lisabona, le cer să facă tot posibilul pentru a pune capăt de îndată conflictului armeano-azer, care este unul dintre cele mai durabile şi devastatoare conflicte regionale din Europa.

Luarea măsurilor necesare în numele păcii pe continentul nostru, al prosperităţii şi stabilităţii popoarelor, este datoria noastră sacră.

Vă mulţumesc pentru atenţia dumneavoastră.