MATERIALE DE INFORMARE / Noțiuni

Hanatele azerbaidjane


Istoria Azerbaidjanului din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea cuprinde istoriile formațiunilor statale independente și semiindependente - hanatele. Apariția primelor hanate independente pe teritoriul Azerbaidjanului datează din anii `40 ai secolului al XVIII-lea. Dacă unele au apărut după căderea statului șahului Nadir, celelalte au fost întemeiate ca urmare a luptei împotriva Iranului încă din timpul domniei șahului Nadir.

Hanatul Șeki

Bazele hanatului Șeki au fost puse de către hanul Hagi Celebi (1743-1755). Spre sfârșitul anilor`40 ai secolului al XVIII-lea, acesta s-a transformat într-o forță politică impunătoare. Sultanii din Qabala și Qutgashen au fost nevoiți să recunoască autoritatea șahului din Șeki. În 1751 hanului din Șeki i s-au supus pentru o perioadă determinată și mahalii din Qazax și Borçali. În 1768 hanii din Șeki și Quba, care încheiaseră o alianță, au atacat hanatul Șamaxi, împărțindu-l între ei. Centrul cultural al hanatului a fost orașul Șeki.

Hanatul Karabah

Temeliile hanatului Karabah au fost puse de către hanul Panaxali din tribul Djevanshirilor (1748-1763). Hanatul s-a format și și-a întărit pozițiile în timpul luptei împotriva dominației Iranului. Profitând de neînțelegerile dintre moștenitorii șahului Nadir, hanul Panaxali, care s-a implicat și la Ganja, a putut să-și impună autoritatea sa până în Ardebili. Hanul Panaxali, intervenind în chestiunile din Ganja a reușit să-și instaleze acolo pe favoritul său-unul din reprezentanții neamului Ziad Oglu. Extinzându-și domeniile sale, Panaxali i-a supus și pe mahalii din Tatev, Sisian, Qafan și Meghri. Hanul Panaxali a construit pe o stâncă înaltă și abruptă, grandioasa fortăreață Panahabad și în 1755-1756 și-a mutat aici capitala sa. Mai târziu, fortăreața a început să se numească Șușa după numele localității Șușakend din apropiere. Fiul hanului Panaxali, Ibrahim Halil Han care l-a succedat pe tatăl său la putere, năzuia să unească pământurile azere. În anumite perioade, autoritatea hanului Ibrahim Halil se răsfrângea și asupra hanatelor Nahçivan, Ganja și Tabriz.

Hanatul Quba

Întemeietorul hanatului Quba, Hussein Ali Han (1726-1758) a fost înaintat pentru această funcție de către autoritățile rusești. El a fost numit han al Qubei de către țarul rus. În timpul domniei sale, Salian și Rudbar au fost vasalii hanatului Quba. Ascensiunea hanatului Quba este legată de venirea la putere a lui Fatali-han. În 1757 Fatali-han a reușit să alipească la Quba hanatul din Salian, în 1759 Derbentul, în 1766 Baku, în 1768 hanatele Șamaxi și Javad. În anii `60 ai secolului al XVIII-lea hanatul Quba depășise multe alte hanate azere din punct de vedere economic, militar și politic, jucând un rol important în viața politică a țării.

Hanatul Lenkeran (Talysh)

Centrul politic și economic al acestui hanat, independența căruia fusese proclamată de către unul dintre cei mai mari feudali locali, Seyed Abbas bek, era Lenkeran, oraș înconjurat cu ziduri de apărare. După moartea lui Seyed Abbas han la putere a venit Jamal Eddin Mirza bek, cunoscut în istorie cu numele de Talysh Qara han. În perioada domniei sale se conturează cu claritate cursul spre o stabilitate politică și dezvoltare economică a hanatului.

Hanatul Baku

În 1747 după moartea lui Nadir șah Afșar, unul dintre feudalii locali pe nume Mirza Muhammad Agha l-a alungat din Baku pe acolitul șahului Salim și s-a proclamat han independent (1747-1786). Din punct de vedere militar și politic, hanatul Baku nu se deosebea de alte hanate. Suprafața lui era neînsemnată, având o lățime de 60 de verste și o lungime de 90 de verste. În componența lui intra toată Peninsula Apșeron cu orașul Baku și 39 de sate. În timpul domniei moștenitorilor lui Mirza Muhammad han, hanatul Baku a devenit vasalul lui Fatali han din Quba. În 1766 Fatali han a căsătorit-o pe sora sa Khadija Bika cu Melik Muhammed han din Baku, asigurând astfel dependența hanatului Baku de hanatul Quba.

Hanatul Ganja

A fost creat având ca bază beliar-baiatul Ganja. Acest beliar-baiat a fost condus din secolul XVII până in 1804 cu mici întreruperi de către reprezentanții dinastiei Ziad Oglu, care țineau de ramura Ziazilor din tribul Qajarilor. Fondatorul hanatului a fost Șah Verdi han Ziad Oglu. Ganja a avut o importanță deosebită, atât din punct de vedere militaro-politic, căt și economic. Din momentul întemeierii, acest hanat a devenit o țintă a incursiunilor cârmuitorilor feudali vecini. În lupta contra inamicului, hanii din Ganja erau nevoiți să recurgă la diferite șiretlicuri.

Hanatul Derbent

Față de întemeietorul hanatului Derbent, Muhammed Hussein han manifestau ură pentru politica sa internă nemiloasă nu numai oamenii simpli, dar și mulți reprezentanți ai clasei feudale. În 1759 Fatali han din Quba a întreprins o campanie militară în Derbent la rugămintea locuitorilor săi. Cu ajutorul localnicilor orașul a trecut sub oblăduirea lui Fatali han. După aceste evenimente și până în clipa anexării hanatelor nordice ale Azerbaidjanului de către Rusia, hanatele Derbent și Quba formau un singur stat.

Hanatul Șamaxi

Hanatul Șamaxi a luat naștere în procesul luptei înverșunate a feudalilor locali și a nobilimii orășenești împotriva dușmanilor externi și interni. Orașul Șamaxi, fostă capitală timp de câteva secole a statului Șirvanșahilor, apoi centru al beliar-baiatului Șirvanilor, și-a păstrat supremația atât din punct de vedere economic cât și comercial până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. După căderea statului lui Nadir șah, în viața politică a lui Șamaxi au loc schimbări radicale. Pe un teritoriu relativ mic, apar două hanate: Șamaxi Nou cu centrul la Aqsu și Șamaxi Vechi cu centrul în Șamaxi. Dualitatea în Șamaxi nu putea să dureze multă vreme. În 1763, Muhammed Seyed han care-și întărise pozițiile în Șamaxi Vechi a ocupat Șamaxi Nou și l-a alipit posesiunilor sale. Șamaxi Vechi a devenit centrul unui nou hanat. Însă evenimentele ce au survenit, au demonstrat că Șamaxi nu se putea apăra de incursiunile feudalilor vecini. Desele atacuri au afectat dezvoltarea economiei hanatului și în 1768 acesta a fost ocupatde către hanul Fatali din Quba.

Hanatul Nahçivan

Bazele hanatului Nahçivan au fost puse de căpetenia dinastiei Kangerli Heydargulu han. Pentru fortificarea hanatului și apărarea lui, Heydargulu han (1747-1763/64) profitase în primii ani de domnie de susținerea mai puternicului hanat Karabah. După moartea lui Heydargulu han și până în 1787 hanatul Nahçivan a decăzut treptat, devenind obiectul unei lupte neîntrerupte dintre hanatele Hoy, Karabah, Irevan, regatul Kartli-Kahetia și Iran.

Hanatul Irevan

A apărut pe locul beliar-bayatului Ciuhur Seyed. După asasinarea lui Nadir șah, feudalul local Mir Mehdi han care condusese în Irevan răscoala împotriva dominației iraniene, s-a proclamat han, punând temeliile hanatului Irevan independent. Însă hanatul Irevan n-a putut cuceri toate teritoriile fostului beliar-bayat. O parte din ele au intrat în componența Nahçivanului și a altor hanate. Centrul hanatului a fost orașul Irevan.

Hanatul Qaradag

Era unul din hanatele slabe, situate în sudul Azerbaidjanului. Cel care l-a întemeiat, înțeleptul Qazym han (1748-1752), fostă căpetenie a unuia dintre triburile nomade ducea o politică precaută în relațiile cu cârmuitorii feudali vecini, se ocupa de lucrările de amenajare a hanatului, de construcția diferitor edificii sociale în orașul Ahar care era centrul hanatului. În 1782 hanatul Qaradag a fost cucerit de forțele unite ale hanatelor Hoy și Karabah, pierzându-și astfel independența.

Hanatul Tabriz

Fondatorul său a fost reprezentantul de vază al tribului dunbuli Najaf Gulu han (1745-1780). El a întărit Tabrizul cu susținerea activă a hanului Urmiei, Fatali han Afșar. Din aceste motive hanatul Tabriz a fost o anumită perioadă vasalul Urmiei. După victoria obținută în 1763 de Karim han Zand asupra lui Fatali han Afșar, hanatul Tabriz și-a căpătat independența deplină.

Hanatul Maragha

Bazele hanatului Maragha au fost puse de Muhaddam Ali Gulu han (1747-1750). Până la venirea la putere a lui Aga Muhammed șah din Qajara, hanatul Maragha, aproape lipsit de importanță, era independent.

Hanatul Ardebili

Fondatorul hanatului Ardebili a fost căpetenia tribului șahseven Nazar Ali han (1747-1783). Sub el hanatul s-a dezvoltat. Prin diplomația căsătotiilor Nazar Ali han a stabilit relații amicale cu Ibrahim, șahul Karabahului, de asemenea, se afla în relații de bună vecinătate cu hanul din Lenkeran.

Hanatul Urmiei

Cârmuitorul hanatului Urmiei a fost Fatali han Afșar din tribul afșarilor (1747-1763). Fatali han, care dorise să-și lărgească posesiunile, a reușit într-un timp anumit să cucerească cea mai mare parte a teritoriului Azerbaidjanului de sud. După înfrângerea lui în bătălia cu Karim han Zand, hanatul Urmiei și-a pierdut importanța de odinioară.

Hanatul Hoy

Primul cârmuitor al hanatului Hoy a fost Șahbaz han (1747-1763). El a fost numit cârmuitor al regiunii Hoy în timpul domniei lui Nadir șah. După moartea lui Nadir șah, s-a autoproclamat cârmuitor independent al hanatului Hoy. Fiind un politician blând, Șahbaz han avea legături amicale cu Fatali han Afșar (1747-1763).

Hanatul Maku

Fondatorul hanatului Maku a fost căpetenia tribului baiaților, unul dintre comandanții lui Nadir șah, Ahmed Sultan (1747-1778). Întors în patrie după moartea șahului, Ahmed Sultan a proclamat Maku ca hanat independent și pe sine, han. Capitala hanatului era orașul Maku înconjurat din două părți de munți. Hanatul Maku număra 30 de sate.

Hanatul Sarab

Bazele hanatului Sarab au fost puse de căpetenia tribului Șaqaqi Ali han (1747-1786). Profitând de răzmerița de după moartea lui Nadir șah, Ali han s-a autoproclamat han. În afară de hanatele enumerate mai sus a mai existat hanatul Javad în zona de confluență a râurilor Kura și Arax, iar în estuarul râului Kura încă un hanat mic-hanatul Salian. Conform tratatelor încheiate între Rusia și Iran, de la Gulustan (1813) și Turkmanceai (1828), Azerbaidjanul a fost împărțit între cele două imperii: partea nordică a Azerbaidjanului a fost inclusă în componența Rusiei, partea sudică a revenit Iranului.