OPERELE / CONFLICTUL ARMENIA-AZERBAIDJAN, KARABAGHUL DE MUNTE / Scrisori

În atenţia preşedintelui Consiliului de Securitate al ONU. Copie: către Secretarul General al ONU - 26 iulie 1993


Stimate domnul preşedinte!

Situaţia dramatică din ţara mea, cauzată de continuarea şi escaladarea agresiunii armene, care prevede dezmembrarea teritorială a statului suveran Azerbaidjan, mă determină să vă adresez acest mesaj.

Azerbaidjanul, care este loial principiilor şi normelor dreptului internaţional, împărtăşind ideile de securitate şi colaborare internaţională şi fiind un susţinător al drepturilor şi angajamentelor membrilor acestei organizaţii, şi-a dat acordul pentru intermedierea CSCE în scopul soluţionării paşnice a conflictului sângeros impus de Republica Armenia. În decursul procesului lung şi dificil de reglementare, guvernul Azerbaidjanului, aspirând la soluţionarea paşnică a conflictului şi dând dovadă de maximă flexibilitate şi de constructivism, a căutat în mod constant căi de a opri vărsarea de sânge şi de a crea o bază solidă pentru negocieri. Însă violarea de către Armenia a acestor angajamente, faţă de comunitatea înternaţională şi faţă de Azerbaidjan, face să eşueze eforturile noastre paşnice.

A trecut mai mult de un an de la adoptarea hotărârii despre Grupul de la Minsk de către Consiliul de Miniştri al CSCE, dar această idee, în momentul de faţă, este foarte departe de a fi realizată. Dacă acum un an vorbeam de necesitatea de a elibera Şuşa şi Lacin, ca despre singurul mijloc de conformare a situaţiei la condiţiile existente în ziua adoptării deciziei de către Consiliul de Miniştri, şi de a ajunge astfel la conferinţa de la Minsk, deja, astăzi, mai mult de 17% din teritoriul Azerbaidjanului este ocupat de agresorii armeni: partea de munte a Karabaghului, regiunile Lacin (partea de sud în mai 1992, partea de nord în aprilie 1993), Kalbadjar, satele Republicii Autonome Nahcivan, ale regiunilor Qazah, Fizuli, Zanghilan, Agdam din Azerbaidjan. În total sunt ocupate 503 localităţi, numărul total al refugiaţilor şi persoanelor strămutate fiind de 567 mii de persoane.

Declanşând o agresiune politică care şi-a găsit expresia în luarea unor decizii perfide privind anexarea Karabaghului de Munte la teritoriul său, mai târziu trecând la introducerea emisarilor şi teroriştilor săi, precum şi la livrări de armament, astăzi Armenia conduce operaţiuni militare de anvergură pe pământul azer, ignorând apelurile şi deciziile CSCE şi ONU, inclusiv rezoluţia nr. 822 a Consiliului de Securitate care cere în mod ferm retragerea forţelor de ocupaţie din Azerbaidjan. Eforturile CSCE pentru executarea acestei rezoluţii sunt blocate de refuzul absolut din partea armeană de a realiza cererile legitime ale intermediarilor şi în plus, de condiţiile inacceptabile lansate de ea. Ca urmare a faptelor Republicii Armenia, ultima vizită a lui Mario Raffaeli în regiune, ca şi vizitele precedente, nu a dat nicio speranţă pentru îndeplinirea rapidă a rezoluţiei Consiliului de Securitate ONU şi pentru oprirea mult aşteptată a vărsării de sânge.

Toate referinţele părţii armene despre nesupunerea forţelor armate armene care activează în Karabaghul de Munte al Republicii Azerbaidjan sunt total lipsite de fundament. Toate livrările de arme, muniţii, forţe armate, precum şi comandarea directă a operaţiunilor militare sunt efectuate de Republica Armenia prin regiunea Lacin, aflată sub ocupaţie.

Profitând de pauza apărută după plecarea misiunii lui Raffaelli, Armenia a început un nou atac de anvergură în timpul căruia forţele armate ale Armeniei au ocupat oraşul Agdam. Aceste fapte perfide au dat o grea lovitură procesului de pace care încă nu avusese timp să se consolideze. Guvernul Azerbaidjanului prevenise deja Consiliul de Securitate că prelungirea procesului va crea o situaţie periculoasă care ameninţă să conducă la o mare catastrofă.

Situaţia actuală cere intervenţia imediată a Consiliului de Securitate pe baza mandatului său prevăzut în Statutul ONU.

Sunt necesare măsuri urgente cu scopul îmblânzirii agresorului, al încetării vărsării de sânge şi al eliberării teritoriilor azere.

Având în vedere cele menţionate, vă cer convocarea urgentă a Consiliului de Securitate.

Heydar Aliyev,
Preşedinte interimar al Republicii Azerbaidjan
Preşedinte al Sovietului Suprem al Republicii Azerbaidjan.
 

Ziarul "Azerbaycan", 27 iulie 1993.