Statul Akkoyunlu


Triburile Akkoyunlu locuiau la sfârșitul secolului al VI-lea-începutul secolului al VII-lea pe teritoriile dintre munții Caucazului Mare și râul Arax. O parte din aceste triburi s-a stabilit și în estul Asiei Mici (Anatolia Orientală), în Diarbekir și Irak. Cu venirea la putere în 1453 a curajosului comandant de oști și înțeleptului om de stat Uzun Hasan, s-a intensificat și mai mult unificarea triburilor Akkoyunlu cu capitala la Diarbekir. În 1467 Uzun Hasan a pus începutul existenței statului Karakoyunlu. În 1468 el a devenit stăpânul întregului teritoriu al statului Karakoyunlu și a transferat capitala de la Diarbekir la Tabriz. Ca urmare a strălucitelor victorii repurtate într-un timp scurt, dânsul a alipit la statul său în afară de ținuturile azere situate la sud de Kura și Diarbekir, Azerbaidjanul de Vest, Kurdistanul, o parte din Georgia cu Tiflisul inclus, cea mai parte din Iran și Irak (1468-1501). Uzun Hasan a creat un imperiu vast care antrena teritoriul de la Horasan până la bekatul Garaman de pe țărmul Mării Mediterane. În timpul domniei lui Uzun Hasan statul Akkoyunlu era unul dintre cele mai puternice state din Orientul Apropiat și Mijlociu. După moartea lui Uzun Hasan statul Akkoyunlu a început să slăbeasă treptat din cauza frământărilor interne. În 1799 s-a scindat deja în două părți, iar în 1501 a cedat locul său statului Sefevizilor-Gyzylbașilor, întemeiat de Ismail, nepotul lui Uzun Hasan.