Căutare

OPERELE / CONFLICTUL ARMENIA-AZERBAIDJAN, KARABAGHUL DE MUNTE / Genocid

Dragi compatrioţi!

Începând cu 1998, în fiecare an pe 31 martie, Republica Azerbaidjan marchează la nivelul statului Ziua Genocidului Azerilor.

Mult discutata politică a genocidului dusă în mod regulat împotriva azerilor, are o istorie lunga ce se măsoară în secole. De la începutul secolului al XIX-lea armenii au inceput să fie colonizaţi în masă pe teritoriile azere istorice, realizându-se în mod concret procesul creării în sudul Caucazului a unui stat armean, alungării azerilor de pe pământurile străvechi, din locurile natale, deportării lor.

Genocidul şi procesul deportării se efectua pe etape, în diferite circumstanţe istorice, pe baza unui plan bine gândit. Pentru materializarea ideii smintite a «Armeniei Mari» se inventau teze ideologice fictive, se creau organizaţii teroriste. Populaţia Armeniei era consecvent educată în spiritul naţionalismului, şovinismului faţă de poporul turc şi azer.

În anii 1905-1907 naţionaliştii armeni, protejaţi şi dirijaţi de autorităţile Rusiei ţariste s-au dedat la asasinate pe scară largă şi crime împotriva azerilor. Au fost distruse sute de localităţi, mii de azeri au devenit victime ale terorii armene. În martie 1918, sub ocrotirea conducătorilor comunei din Baku a avut loc un măcel naţional,a fost demarat un plan mârşav al cărui scop consta în eliminarea azerilor din Gubernia Baku şi armenizarea acesteia. La Baku şi în judeţe au fost exterminaţi zeci de mii de locuitori paşnici, au fost distruse moschee, şcoli, monumente de arhitectură.

Politica genocidului promovată de către armeni împotriva azerilor şi deportărilor din anii puterii sovietice a fost continuată sub o formă mai fină şi perfidă.

Teritoriile azere istorice - Geyca, Zangezur şi alte plaiuri au fost transmise cu ajutorul guvernului sovietic de atunci Armeniei, armenii din Nagorno-Karabah au primit autonomie şi, prin urmare, a fost creat terenul pentru viitoarele lor pretenţii teritoriale neîntemeiate. În 1948-1953 armenii au obţinut printr-o hotărâre a conducerii URSS deportarea în masă şi la nivel de stat a azerilor din Azerbaidjanul de Vest, care sunt teritorii istorice ale acestora.

De pe la mijlocul anilor ´80, ca urmare a deosebitei protecţii a conducerii URSS, extremismul şi separatismul s-au dezlănţuit sub o nouă formă şi mai ameninţătoare. Ca rezultat al acestui separatism aventurier, transformat mai apoi într-un război de anvergură, au fost nimiciţi în mod tragic zeci de mii de locuitori paşnici, sute de mii de compatrioţi de-ai noştri au fost obligaţi să-şi ducă traiul ca refugiaţi şi strămutaţi forţat în condiţii inumane. În ianuarie 1990 conducerea de atunci a URSS, fiind dusă de nas de către separatiştii armeni, au dezlănţuit un masacru sângeros împotriva poporului nostru. În februarie 1992 formaţiunile militare armene cu ajutorul şi participarea nemijlocită a unităţilor sovietice au şters de pe faţa pământului Hocali. Neexistând nicio necesitate militară, mii de locuitori paşnici au fost ucişi cu cruzime, torturaţi, luaţi prizonieri.

Genocidul a pricinuit poporului azer mari prejudicii politice, materiale şi morale. Per total, pe parcursul secolului al XX-lea circa 2 milioane de azeri au simţit pe propria lor piele gravele consecinţe ale politicii deportărilor şi genocidului. Naţionaliştii şi şoviniştii armeni au dus chiar de la început şi cu iscusinţă, timp îndelungat, un război informaţional şi propagandistic împotriva poporului şi statului nostru cu scopul materializării himerei lor despre «Armenia Mare». Campania denigrării totale, murdarul război propagandistic continuă şi astăzi. Şoviniştii armeni, care recurg la cele mai diverse metode si mijloace, induc în eroare opinia publică internaţională, falsifică istoria Azerbaidjanului şi a întregului Caucaz, promovează o campanie de agresiune morală dură îndreptată împotriva azerilor, creează în opinia publică internaţională chipul «multpătimitului, prigonitului popor armean». Comunităţile armeneşti, lobby armeni realizează decenii de-a rândul o activitate consecventă în această direcţie. Ca urmare, parlamentele statelor lumii care rămân indiferente la faptele de ocupaţie şi genocid, comise de către armeni împotriva poporului azer, adoptă astăzi hotărâri nedrepte, ajustate la conjunctura politică cu privire la evenimentele, care, chipurile, conform afirmaţiilor armenilor, au avut loc acum o sută de ani şi, în fapt, prin acţiunile lor îl stimulează pe agresor. Politicienii şi ideologii armeni, încântaţi de succesele lor efemere şi iluzorii, purtători vădiţi şi mascaţi ai ideologiei urii faţă de toate popoarele, ignoră normele de drept internaţional, încalcă în mod grosolan normele de convieţuire civilizată, acceptate pe planeta noastră.

Poporul azer care va marca curând cea de-a zecea anversare a independenţei sale, doreşte să trăiască conform legilor şi regulilor acceptate în lumea întreagă, în condiţii de pace şi linişte, să se dedice activităţii făuritoare. Astăzi, în faţa statului şi a poporului nostru stă sarcina de a propaga oriunde în lume adevărul despre politica genocidului, promovată împotriva azerilor de-a lungul veacurilor, de a obţine consolidarea echităţii în opinia publică internaţională, de a lichida gravele consecinţe ale politicii genocidului şi de a adopta măsuri serioase pentru ca astfel de evenimente să nu se mai repete nicicând.

După gravitatea, amplitudinea şi consecinţe, suferinţele cauzate poporului nostru trebuie sa fie calificate ca şi crime împotriva umanităţii, să primească o apreciere politico-juridică internaţională, ideologii şi organizatorii lor să-şi ispăşească pedeapsa binemeritată. Toţi trebuie să fie siguri, că cei care caută în lumea modernă «un loc mai larg sub soare», ghidându-se de himera despre «Armenia Mare», propagând ideologia urii şi războiului total faţă de alte popoare, promovând o politică agresivă împotriva vecinilor, vor trebui cândva să răspundă înaintea istoriei şi a umanităţii. 

Noi nu avem dreptul să uităm aceste evenimente, învăţămintele lor. Lipsa de memorie istorică poate să-l coste scump pe poporul nostru. Este foarte important să nu dăm uitării aceste crime grele, comise din când în când împotriva poporului azer, să educăm tânăra generaţie în spiritul vigilenţei faţă de forţele răului şi perfidele lor intenţii. 

Cu un sentiment de adâncă durere aduc din nou un omagiu memoriei victimelor genocidului, plec capul în amintirea lor, doresc poporului nostru răbdare şi fermitate.

Heydar Aliyev,

Preşedintele Republicii Azerbaidjan

Ziarul «Azerbaykan», 28 martie 2001

© aliyev-heritage.org