Statul Sciților


Conform mărturiilor izvoarelor orientale antice scrise, statul Sciților care a luat ființă în anii `70 ai secolului al VII-lea î.e.n. a jucat un rol important în viața politico-militară a Asiei Anterioare timp de câteva decenii. Țara ișkuzilor (sciților) includea regiunile situate dintre cursul mediu al Kurei și teritoriul Mannei, care se întindea în jurul Lacului Urmia. În anii `90 ai secolului al VI-lea î.e.n. statul Sciților era considerat o putere de neînvins. Statul Sciților din părțile Azerbaidjanului dispunea de un teritoriu relativ constant. El a existat cel puțin timp de 80 de ani. Dominației nemărginite a statului Sciților în Asia Anterioară i-a fost pus capăt, după unele ipoteze, la sfârșitul anilor `20 și începutul primului deceniu al secolului al VII-lea î.e.n., când în Asia și-a făcut apariția o nouă putere - midienii. Statul a fost desființat, dar grupuri ale populației scitice-sciți, ortokoribanți și sakaseni-continuau să locuiască pe teritoriul Azerbaidjanului.