Statul Ravadizilor


În istoria politică a Azerbaidjanului, statul Ravadizilor a jucat timp de un veac, adică de la începutul secolului al X-lea (983-1060 și 1107-1117, în sudul Azerbaidjanului) un rol foarte important. Spre sfârșitul anilor cincizeci ai secolului al X-lea, în perioada decăderii autorității Salarizilor, reprezentantul Ravadizilor Muhammad Ibn Huseyn a cotropit o serie de ținuturi ale Azerbaidjanului. Iar în 956/957 a pus stăpânire pe Tabriz și împrejurimile sale. Războaiele interne care s-au întețit spre sfârșitul anilor șaptezeci ai aceluiași secol s-au încheiat cu victoria fiului lui Huseyn, Abulhaq asupra lui Ibrahim, cârmuitorul statului Salarizilor. Abulhaq, de asemenea, a cucerit și a anexat la posesiunile sale, o parte din ținuturile Salarizilor situate la sud de Arax. În timpul incursiunilor Seljucilor în Caucaz, teritoriul statului Ravadizilor cuprindea întregul Azerbaidjan de Sud. După ce sultanul seljuc Togrul a luat cu asalt Tabrizul în 1060, Mamlan II s-a declarat vasal al sultanului. Ravadizii care au pierdut puterea politică, mulți ani n-au putut să-și recapete măreția de altădată. Abia în izvoarele scrise din 1107/1108 este menționat numele cârmuitorului din Maragha, Ahmadili ibn Ibrahim ibn Wahsudan ar-Ravadidi care stăpânea tinuturile de sud-vest ale Azerbaidjanului. După asasinarea în 1116/1117 a lui Ahmadili în palatul califului din Bagdad, dinastia Ravadizilor a dispărut de pe scena politică. Capitale ale statului Ravadizilor au fost orașele Tabriz și Maragha.