Statul Șirvanșahilor


Suprimarea de către Sasanizi la începutul secolului al IV-lea a dinastiei Arsacizilor albanezi a pus bazele apariției pe străvechiul plai al lui Șirvan, în bazinul râurilor Șabranceai și Gilgilceai, a unei noi formațiuni condusă de cârmuitori cu titlu de «șirvanșahi». Drept frontieră nordică servea Derbentul. Tradiția istorică leagă faptul întemeierii acestui stat de numele cârmuitorului sasanid Ardașir I (224-241), iar după alte ipoteze, de numele lui Khosrau I Anushiravan (531-579). În izvoarele scrise nu există date despre numele primilor șirvanșahi. Trebuie să menționăm, că șirvanșahii au luptat secole de-a rândul pentru independență și au administrat țara în general ca suverani. Însă, când Șirvanul a căzut sub dominația cotropitorilor, Șirvanșahii au fost nevoiți să plătească tribut suveranului lor. În perioada arabă (secolul X și ulterior) frontierele Șirvanului la nord le constituiau poalele Munților Caucaz, în sud-vest, râul Kura care-l separa de Aran și Mugan, la nord-vest, râul Ganyh (Alazan), la est, Marea Caspică. În pofida luptei eroice a statului Șirvanșahilor timp de zece secole pentru independența sa, după anul 1538 a căzut sub loviturile oștilor puternicului stat azer al Sefevizilor, care și-a făcut apariția pe arena istorică. Capitala statului Șirvanșahilor a fost Shamaki. Începând cu secolul al XII-lea reședința a fost mutată la Baku și mai târziu, în secolul al XV-lea capitala a fost transferată definitiv în acest oraș.