Republica Azerbaidjan


După adoptarea la 18 octombrie 1991 a Actului Constituțional «Cu privire la independență» a început o nouă perioadă în istoria Azerbaidjanului secolului XX. În acest răstimp, Armenia, mai întâi, cu ajutorul cercurilor politice și militare din URSS, apoi a Rusiei, a întreprins operațiuni militare împotriva Azerbaidjanului. Șovăiala autorităților azere era incompatibilă cu interesele politice și economice ale țării, cu garantarea drepturilor statului suveran. În situația de criză creată, autoritățile l-au chemat la Baku pe Haydar Aliyev la cererea imperioasă a poporului. La 15 iunie 1993 Heydar Aliyev a fost ales președinte al Consiliului Suprem al Republicii Azerbaidjan, iar la 3 octombrie, Președinte al Republicii Azerbaidjan. Datorită politicii chibzuite și perspicace a lui Heydar Aliyev, opoziția militară care a admis cucerirea de către armeni a unor teritorii azere a fost neutralizată. Au fost evitate războiul civil, divizarea țării. Au fost realizate reforme serioase în armată. În fapt, armata a fost organizată din nou. Heydar Aliyev a edificat politica externă a statului pe o bază pragmatică, ținând cont de interesele poporului, transformările radicale care se produc în lume, de reînnoirea sistemului internațional datorată globalizării. Relațiile cu statele vecine au fost puse la punct. Țara a intrat în multe structuri internaționale, a aderat la Carta de la Paris, Programul NATO «Parteneriatul pentru pace». În 1995 Azerbaidjanul a intrat într-o perioadă calitativ nouă de dezvoltare. La 12 noiembrie al aceluiași an a fost adoptată prima Constituție a Azerbaidjanului independent. În aceeași zi, în republică au avut loc primele alegeri parlamentare democratice. În țară au fost garantate activitatea politică liberă, pluralismul. Au fost adoptate decretele prezidențiale cu privire la asigurarea drepturilor și libertăților civile, libertății cuvândului, gândirii și a presei. A fost realizată reforma judecătorească. Pentru prima dată în Orient, în Azerbaidjan a fost abolită pedeapsa cu moartea. Au fost adoptate importante legi orientate spre dezvoltarea economiei de piață, atragerea investițiilor, au fost efectuate reforme radicale. În scopul atragerii investițiilor străine au fost elaborate și traduse cu succes în viață politica «ușilor deschise», strategia petrolieră. La 20 septembrie 1994 a fost semnat «Contractul secolului» cu companii petroliere mondiale de prestigiu. Începând din acest moment, a crescut interesul marilor companii față de Azerbaidjan, care s-a alăturat liderilor mondiali după volumul investițiilor capitale externe și ritmurile de creștere economică.

Un rol important în asigurarea securității economice a țării îl joacă conductele de țiței Baku-Novorossiysk, Baku-Supsa, Baku-Tbilisi-Ceyhan, conducta de gaze Baku-Tbilisi-Erzurum. Președintele Heydar Aliyev a mers pe drumul soluționării conflictului armeano-azer din Nagorno-Karabah pe o cale cât mai posibil nesângeroasă, fără măcel și distrugeri, cu mijloace pașnice. Datorită clarviziunii și voinței sale politice, poziția Azerbaidjanului a fost recunoscută și susținută de 53 de state la summitul OSCE de la Lisabona (decembrie 1996). Însă din cauza poziției neconstructive a Armeniei, soluționarea conflictului se tărăgănează. Astăzi, în secolul al XXI-lea, Azerbaidjanul modern obține succes după succes în domeniul construcției unui stat democratic, de drept și laic. Azerbaidjanul contemporan de sub conducerea Președintelui Azerbaidjanului Ilham Aliyev este la moment un stat lider în regiune.