Căutare

OPERELE / POLITICA EXTERNA / Azerbaidjan - organizatiile internationale

Stimate domnule Preşedinte!‎

Stimate domnule Secretar General! ‎

Doamnelor şi domnilor!‎

Mai întâi de toate, permiteţi-mi să vă felicit cu ocazia alegerii în calitate de Preşedinte al celei de-a XLIX-a Sesiuni a Asambleei Generale ONU, a domnului Ammar Essi şi să vă doresc succese în activitatea Dvs. De asemenea, doresc să-i aduc mulţumiri preşedintelui sesiunii anterioare, domnului Samuel Insanelli  pentru activitatea desfăşurată. ‎

Îmi exprim adânca recunoştinţă Excelenţei-Sale, domnului Boutros Gali, Secretar General al ONU pentru necontenitele sale eforturi, îndreptate spre menţinerea păcii şi securităţii în toată lumea.  ‎

Îi aduc deosebite mulţumiri pentru nelipsita atenţie faţă de problemele tânărului nostru stat,care traversează o grea perioadă din istoria lui.

Doamnelor şi domnilor!

Cu sentimente de emoţie şi mândrie mă adresez către Dumneavoastră,de la tribuna celui mai prestigios for internaţional. Este pentru prima dată când Preşedintele Azerbaidjanului independent îşi reprezintă ţara sa în faţa comunităţii mondiale, ţară recunoscută de către această comunitate şi care a intrat în ea cu drepturi egale. ‎

Poporul azer a tins veacuri de-a rândul spre libertate.După dezintegrarea Uniunii Sovietice şi-a căpătat independenţa naţională.Republica noastră a purces cu fermitate pe calea construcţiei unui stat de drept, democratic, civilizat.Toate acestea constituie un proces complicat, nu este o chestie de o zi, însă noi suntem perseverenţi în atingerea scopului pus şi într-un timp relativ scurt am avansat semnificativ, am creat toate condiţiile pentru instaurarea unei societăţi democratice de drept. În republica noastră există deja sistemul mai multor partide, au cunoscut o consolidare fermă principiile pluralismului politic, libertatea individului, cuvântului, presei, conştiinţei, apărării drepturilor omului şi supremaţiei legii.Toţi cetăţenii Azerbaidjanului multinaţional, indiferent de culoarea pielii, apartenenţa religioasă şi lingvistică se bucură de drepturi egale. Schimbările politice, democratizarea ţării au creat condiţii pentru realizarea unor reforme economice profunde, care asigură tranziţia la relaţiile de piaţă. Noi încurajăm prin toate metodele dezvoltarea antreprenoriatului liber, iniţiativei private, purcedem la realizarea unui amplu program de privatizare, folosind în acest domeniu  experienţa mondială, bazată pe valorile general umane, pe experienţa ţărilor dezvoltate, care au obţinut deja succese considerabile la edificarea unei prospere societăţi civilizate, democratice.  ‎

Aflându-ne la importanta intersecţie a Europei şi Asiei, care stârneşte un mare interes multor ţări dezvoltate, dispunând de enorme resurse naturale şi de un însemnat potenţial industrial, sprijinindu-ne pe voinţa fermă şi încrederea poporului azer, noi înfăptuim acest curs strategic cu scopul consolidării independenţei noastre şi realizării reformelor democratice, de piaţă. Şi azi,de la această înaltă tribună, declar sus şi tare, că nimeni nu va putea obliga poporul azer să se abată de la calea aleasă, că noi privim cu optimism spre viitorul ţării noastre. ‎

Optimismul nostru e legat, de asemenea, şi de acele procese istorice care au loc în lume la momentul actual, de schimbările serioase în sistemul relaţiilor internaţionale.Viitoarea sa temelie o va constitui, fără doar şi poate, ordinea mondială bazată pe principiul egalităţii, care ia deja locul confruntărilor militare şi ideologice.Devin principii fundamentale ale noii ordini mondiale parteneriatul, pacea durabilă şi securitatea tuturor în conformitate cu dreptul internaţional, cu principiile şi normele Statutului Organizaţiei Naţiunilor Unite. Noi vedem luminiţa de la capătul tunelului, care duce din lumea duşmăniei, bazată pe forţă spre era colaborării şi properităţii, şi suntem gata să mergem pe acest drum împreună, umăr la umăr, cu toate statele şi popoarele lumii. ‎

Totuşi, pericolele care ameninţă lumea, încă n-au fost eliminate de deplin.Mai persistă stereotipuri învechite,n-au fost depăşite numeroasele probleme acumulate de-a lungul deceniilor de confruntare, mai ales, în domeniul dezarmării, lichidării armei de distrugere în masă. Continuă să sufere de bolile trecutului şi relaţiile reciproce dintre statele cu diferite posibilităţi economice.Timpul ne aruncă noi provocări, legate de pericolul ecologic, de problemele suprapopulării şi dezvoltării.

Au devenit realităţi ale dezintegrării vechii ordini mondiale, naţionalismul agresiv şi separatismul, care dau naştere conflictelor în Caucaz, în Balcani, în alte zone ale globului pământesc, care au devenit fierbinţi datorită armelor şi sângelui vărsat. Aceste conflicte nu numai că frânează dezvoltarea statelor independente, ci constituie un pericol real pentru însăşi existenţa democraţiilor încă neconsolidate, dar reprezintă un pericol şi pentru securitatea şi pacea la scara întregii lumi. ‎

De aceea, o responsabilitate aparte în perioada post-confruntare revine prestigioaselor organisme internaţionale, marilor puteri, care folosind propria greutate politică, posibilităţile economice, financiare şi militare, trebuie să-şi orienteze cât mai activ potenţialul lor la stingerea conflictelor, la consolidarea păcii, stabilităţii şi securităţii în toate colţurile lumii.

Indiscutabil, rolul primordial în edificarea unei noi ordini mondiale aparţine Naţiunilor Unite, care vor marca anul viitor 50 de ani de la înfiinţare, Consiliului de Securitate care dispune de o bogată experienţă în deblocarea unui şir de conflicte şi situaţii de criză. Cu toate acestea, pe Consiliul de Securitate îl aşteaptă o încercare deloc uşoară: să demonstreze comunităţii internaţionale eficienţa sa în noile condiţii.Azi ca nicioadă, de la Consiliul de Securitate se cere o mai mare insistenţă asupra obţinerii îndeplinirii garantate a rezoluţiilor sale. Sperăm, că lărgirea componenţei Consiliului va contribui la consolidarea lui.

Noi dăm o mare importanţă rolului Asambleei Generale, pe care-l vedem, mai întâi de toate, în aceea ca să asigure cea mai strânsă colaborare a statelor în cazul adoptării deciziilor bazate pe compromisuri şi echilibrarea intereselor.  ‎

În condiţiile actuale creşte şi importanţa folosirii eficiente a prerogativelor sale de către Secretarul General al ONU, precum şi a susţinerii pe care trebuie să i-o ofere statele-membre ale organizaţiei, care împart cu el responsabilitatea pentru consolidarea păcii şi securităţii la scară mondială.

În general, Republica Azerbaidjan apreciază cu optimism perspectivele ONU pe viitor şi e pe deplin decisă de a  apăra în continuare înaltele principii ale Naţiunilor Unite, de a contribui la creşterea prestigiului şi eficienţei organizaţiei. ‎

Onorată asistenţă, doamnelor şi domnilor!

Dacă pentru mulţi dintre domniile voastre, noţiunile "război", "conflict armat", se asociază, din fericire, cu istoria sau cu evenimente care au loc departe de domiciliul Dvs., pentru poporul meu aceasta este o realitate crudă, cu zile sângeroase. ‎

Sunt 6 ani de când focul războiului pălălăieşte pe pământul Azerbaidjanului.Republica Armenia, sub pretextul realizării dreptului la autodeterminare  a grupul etnic armean, care locuişte în Nagorno-Karabah, realizează deschis planul de anexare a teritoriului statului nostru, a modificării cu forţa a frontierei sale de stat şi izgonirii populaţiei azere din ţinuturile natale.‎

Toate aceste sunt camuflate cu interpretarea arbitrară a drepturilor popoarelor la autodeterminare ca drepturi ale oricărei comunităţi etnice de a declara cu de la sine putere independenţa sa şi să intre în componenţa altui stat. O astfel de interpretare a dreptului la autodeterminare contravine  principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statului. Orice intenţii de absolutizare ale acestui drept duc la conflicte groaznice, al căror martori am devenit şi în regiunea noastră, şi în alte locuri de pe planeta noastră.

Şi-a exprimat îngrijorarea legată de această chestiune şi Secretarul General al ONU, domnul Boutros Gali: "Dacă fiecare grupare etnică, religioasă sau lingvistică va cere statalitate, atunci nu va mai exista nicio limită contra divizării, şi pacea, securitatea şi bunăstarea economică în lume vor deveni şi mai inaccesibile ".‎

Eu sunt pe deplin de acord cu opinia stimabilului Boutros Gali şi referitor la faptul, că "nu se poate admite ca audeterminarea popoarelor şi suveranitatea, integritatea teritorială şi independenţa statelor în cadrul sistemului internaţional cristalizat – valoroase şi importante în egală măsură - ‎să intre în contradicţie".‎

Cunoscând faptul, că opinia publică internaţională e insuficient informată, iar în unele cazuri este informată unilateral cu privire la evenimentele din regiunea noastră, aş fi dorit să vă aduc la cunoştinţă într-o formă succintă situaţia reală.Creând o puternică grupă de forţe armate pe teritoriul Nagorno-Karabah din Azerbaidjan, Republica Armenia a declanşat operaţiuni militare active împotriva republicii noastre. Odată cu ocuparea oraşului Şhuşa şi a raionului Lacinski a fost finalizată anexarea regiunii Nagorno-Karabah, de unde au fost izgoniţi aproape 50 de mii de azeri, care locuiau pe aceste pământuri. Profitând de capul de pod din Nagorno-Karabah, formaţiunile militare armene au ocupat mai apoi,în timpul ofensivei, alte şase raioane azere - Kialbagearski, Agdamski, Fizulinski, Djebrailski,  Zanghilanski şi  Gubadlinski, situate ca şi raionul Lacinski, în afara graniţelor fostei autonomii Nagorno-Karabah, şi care au o suprafaţă de patru ori mai mare decât  întinderea acesteia.

În urma agresiunii mai bine de 20% din teritoriul Azerbaidjanului au fost ocupate de forţele armate ale Republicii Armenia.Trebuie să spun despre îngrozitoarele pierderi ale părţii azere: au murit peste 20 mii de oameni, peste 100 de mii au fost răniţi şi mutilaţi, 6 mii au fost făcuţi prizonieri, peste un million de azeri - aproximativ 15 procente din populaţia ţării – au devenit refugiaţi şi locuiesc în orăşele de corturi. În patria lor ei fost privaţi de propriile case şi suferă de arşiţă, de frig şi de epidemii, duc lipsă de strictul necesar. Pe teritoriul azer ocupat au fost distruse 700 de oraşe şi sate, în care au fost practic arse şi devastate toate casele, şcolile, spitalele, distruse monumentele de cultură antică.

Eu consider, că în acest caz nu trebuie dovedit faptul că avem de-a face nu cu ‎‎"realizarea dreptului la autodeterminare", ci cu cea mai gravă violare a dreptului internaţional, cu o agresiune împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a statulul-membru al ONU. ‎

Războiul creează condiţii insuportabile pentru poporul meu, creşte tensiunea socială, împiedică realizarea reformelor economice şi politice, orientate spre democratizarea societăţii azere.

În urma războiului, poporului azer i-au fost pricinuite pagube materiale colosale, exprimate în miliarde de dolari americani.Dar pierderile morale, cauzate destinelor şi vieţii oamenilor,jalea şi durerea  poporului nu pot fi comparate cu nimic.  ‎

Azi sângele curge nu numai în Azerbaidjan, dar şi în alte puncte fierbinţi ale globului.Şi popoarele nu trebuie să rămână indiferente la evenimentele tragice ce se întâmplă acolo, unde are loc un război. E nevoie ca cu eforturi colective să se facă totul pentru a nu permite escaladarea conflictelor armate, pentru a obţine soluţionarea lor justă şi durabilă. ‎

Doamnelor şi domnilor!‎

În legătură cu ocuparea de către forţele armate ale Republicii Armenia a teritoriilor Azerbaidjanului, pe parcursul ultimilor doi ani Consiliul de Securitate a adoptat 4 rezoluţii şi 6 declaraţii ale preşedintelui său.

Consiliul de Securitate reafirmă în toate rezoluţiile suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Azerbaidjan, subliniază inadmisibilitatea aplicării forţei pentru cotropirea de teritorii, cere hotărât  retragerea imediată, completă şi necondiţionată a tuturor forţelor de ocupaţie din toate raioanele cotropite ale Azerbaidjanului şi revenirea refugiaţilor la vetrele lor permanente.

Dar toate aceste rezoluţii sunt total ignorate de către Republica Armenia.Mai mult decât atât, ea continuă să-şi sporească prezenţa militară pe teritoriile cotropite ale Azerbaidjanului. ‎

Pe de altă parte, nici Consiliul de Securitate n-a pus în aplicare mecanismul de îndeplinire a rezoluţiilor adoptate.Se naşte întrebarea, cât de consecvent şi hotărât este Consiliul de Securitate şi prin ce se măsoară gradul de aplicare a mandatului său în fiecare caz concret? ‎

Neîndeplinirea rezoluţiilor Consiliului de Securitate lucrează contra ONU şi poate submina încrederea în capacitatea ei de a-şi îndeplini principala sarcină – menţinerea păcii şi a securităţii în lume.‎

Experienţa acumulată la aplanarea conflictelor regionale arată, că eforturile de îndeplinire a rezoluţiilor se bucură de succes numai atunci, când sunt suplimentate de măsuri ferme, prevăzute în Statutul ONU.‎

Datoria celei mai competente organizaţii mondiale faţă de comunitatea internaţională – luarea de măsuri eficace faţă de statele care încalcă grav normele dreptului internaţional.‎

În eforturile de aplanare a conflictului armeano-azer noi ne sprijinim şi pe o aşa organizaţie prestigioasă cum e OSCE.Grupul de la Minsk, creat de OSCE pentru aplanarea conflictului armeano-azer de asemenea porneşte de la necesitatea eliberării tuturor teritoriilor ocupate şi retragerea completă a forţelor de ocupaţie în afara graniţelor Azerbaidjanului, respectării suveranităţii sale, a integrităţii teritoriale şi a frontierelor recunoscute la nivel internaţional.‎

Cu toate acestea, numeroasele eforturi ale OSCE, din păcate n-au dat până acum nişte rezultate palpabile, concrete din cauza că nu dispune de mecanismele corespunzătoare.La moment avem doar primul rezultat pozitiv: cu preţul unor enorme eforturi şi datorită misiunii de intermediere a Federaţiei Ruse şi a Grupului OSCE de la Minsk a fost stopat focul în zona de conflict. ‎

Mai bine de patru luni nu se aud focuri de armă, nu se varsă sânge.Noi dăm o înaltă apreciere acestui lucru.Şi totuşi situaţia continuă să rămână extrem de complicată, iar armistiţiul destul de fragil.

Republica Armenia înaintează condiţii nelegale de a schimba o parte din teritoriile azere ocupate pe statutul de independenţă al Regiunii Nagorno-Karabah din Republica Azerbaidjan. Ea cere menţinerea prezenţei sale militare în această zonă azeră şi a controlului asupra oraşului Şhuşa şi a raionului Lacinski ale Azerbaidjanului, ceea de fapt, înseamnă aprobarea anexării teritoriilor noastre. ‎

Armenia exclude pe deplin restabilirea tabloului demografic în Nagorno-Karabah, care s-a constituit înainte de izbucnirea conflictului şi revenirea acolo a populaţiei azere, inclusiv în unul din cele mai vechi centre ale culturii azere- oraşul Şhuşa. ‎

Cu aceste condiţii, Armenia, care nu îndeplineşte rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU, propune ca pe perimetrul Regiunii Nagorno-Karabah a Azerbaidjanului, ocupată de ea, să fie amplasate forţe internaţionale de separare, tinzând să le transforme în instrument de conservare a situaţiei, să-i prefacă în ostatici ai politicii sale anexioniste.

Poziţia Republicii Azerbaidjan a fost întotdeauna una consctructivă şi poartă un caracter paşnic. Necătând la toate pagubele pricinuite, noi propunem părţii armene o pace pe baza dreptului internaţional cu privire la justeţe şi umanitate‎.Noi suntem gata să oferim garanţii de securitate populaţiei armene din Nagorno-Karabah.Noi ne pronunţăm pentru restabilirea pe bază de reciprocitate a funcţionării normale a comunicaţiilor în regiune, inclusiv a coridorului uman dintre Nagorno-Karabah şi Republica Armenia. Noi suntem de acord cu amplasarea, în caz de necesitate, în zona conflictului a forţelor internaţionale de menţinere a păcii.Noi suntem gata să discutăm şi statutul Nagorno-Karabahului în componenţa statului azer.  

Dar există norme şi principii, care pentru noi sunt de neclintit – suveranitatea şi integritatea teritorială a Azerbaidjanului, eliberarea tuturor teritoriilor ocupate, revenirea refugiaţilor în locurile natale, printre ei numărându-se cele 50 de mii de refugiaţi azeri, care trebuie să se întoarcă la baştina lor, în Nagorno-Karabah.  ‎

Republica Azerbaidjan, rămânând fidelă soluţionării politice paşnice a conflictului, consideră că numai prin lichidarea consecinţelor agresiunii în conformitate cu rezoluţiile Consiliului de Securitate, poate fi demarat un proces constructiv şi stabil de negocieri cu scopul instalării unei păci adevărate şi durabile, asigurării securităţii pentru toată populaţia regiunii. ‎

Totodată noi ne bizuim pe sprijinul comunităţii mondiale pentru garantarea realizării hotărârilor convenite de menţinere a păcii cu condiţia că conciliatorii vor dispune de un mandat bine pus la punct în conformitate cu normele internaţionale. ‎

Dând o înaltă apreciere acordului de încetare a focului, noi înţelegem ca asta încă nu este pacea, dar creează condiţiile necesare pentru obţinerea ei cât mai grabnică.Noi am subliniat în repetate rânduri  hotărârea noastră fermă de a respecta armistiţiul până la încheierea tratatului de pace şi încetarea deplină a conflictului armat. Astăzi eu repet încă o dată acest lucru de la înalta tribună a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Susţinând activitatea de conciliere a Grupului OSCE de la Minsk şi a Federaţiei Ruse,noi ne pronunţăm pentru consolidarea eforturilor lor, împotriva oricărei competiţii pentru primat în soluţionarea conflictului.Un astfel de primat poate doar să complice procesul de pace de care au nevoie în aceeaşi măsură popoarele Azerbaidjanului şi Armeniei.

Revendicările noastre referitor la deplina eliberare a tuturor teritoriilor azere ocupate sunt legitime, corespund în întregime rezoluţiilor Consiliului de Securitate.Încercările de anexare ale oricăror raioane sunt inacceptabile pentru noi şi contravin normelor dreptului internaţional.

Ca urmare a războiului impus nouă, în republică s-a creat o situaţie umanitară foarte grea. Fiecare al şaptelea într-o ţară cu şapte milioane de locuitori este refugiat, fără locuinţă, loc de muncă, surse de existenţă.Suportând privaţiuni iremediabile,refugiaţii şi persoanele strămutate s-au aciuat în orăşele de corturi.Condiţiile aspre ale iernii, lipsa cantităţii necesare de alimente, medicamente au creat pericolul izbucnirii unei epidemii şi foametei în mijlocul acestei grupe de populaţie foarte vulnerabilă. Soluţionarea acestei situaţii extremale a devenit una din principalele preocupări ale statului azer.‎

La apelul urgent al republcii noastre au răspuns organismele internaţionale, un şir de state, şi noi aducem cele mai sincere mulţumiri guvernelor Suediei, Marii Britanii, Germaniei, Japoniei, Elveţiei, Olandei, Danemarcei, care au fost cei mai importanţi donatori ai programelor ONU pentru acordarea de ajutoare umanitare Azerbaidjanului. ‎

Noi de asemenea suntem recunoscători guvernelor Turciei, Iranului, Arabiei Saudite şi altor ţări, care au oferit ajutor umanitar consistent Azerbaidjanului pe linia relaţiilor bilaterale.

De asemenea îi mulţumim Înaltului Comisar ONU pentru problemele refugiaţilor, Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii, organizaţiei "Medici fără frontiere", numeroaselor fundaţii neguvernamentale care ne-au oferit un ajutor de nepreţuit.‎

Onorată asistenţă, doamnelor şi domnilor!‎

O amprentă specifică pe rolul şi locul republicii mele în sistemul de relaţii internaţionale o pun particularităţile Azerbaidjanului, care decurg din situaţia geografică, din orientarea social-politică şi din tradiţiile istorice şi culturale ale ţării noastre, unde s-au contopit într-un tot întreg civilizaţia orientală şi occidentală.

Anume,în conformitate cu înţelegerea acestor particularităţi şi ţinând cont de provocările schimbărilor, noi edificăm pas cu pas structura colaborării cu lumea exterioară.

Din momentul recunoaşterii internaţionale a Republicii Azerbaidjan noi am stabilit relaţii de egalitate, echilibrate cu majoritatea statelor şi am devenit membri ai multor organizaţii mondiale şi regionale, am depus eforturi serioase  pentru extinderea relaţiilor noastre internaţionale, pentru reluarea acelor legături, care au fost pierdute din anumite motive.

Conferind o importanţă deosebită relaţiilor istorice, geografice, economice şi umanitare cu statele independente, care au luat naştere pe teritoriul fostei U.R.S.S., noi ne pronunţăm pentru dezvoltarea unei colaborări cu ele pe picior de egalitate, mai ales cu Rusia, atât în cadrul relaţiilor bilaterale, cât şi în cadrul Comunităţii Statelor Independente.

O dezvoltare de succes au relaţiile de prietenie ale Azerbaidjanului cu Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii, Franţa, China. Strânse legături de bună vecinătate  ne leagă cu ţările din regiunea noastră şi din zonele adiacente, precum Turcia, Iran, Arabia Saudită, Egipt, Pachistan cu care avem o colaborare strânsă şi în cadrul Organizaţiei Conferinţei Islamice.‎

Un important eveniment în viaţa politică a Azerbaidjanului a devenit aderarea în mai a anului curent la programul NATO "Parteneriat pentru pace".În acest program pentru noi prezintă interes colaborarea şi acţiunile reciproce pentru asigurarea intereselor securităţii colective. Eu salut aderarea la acest program a foştilor membri ai Tratatului de la Varşovia. Acest lucru oferă mari speranţe întregului continent euroasiatic că pe viitor îl aşteaptă o colaborare paşnică, care va garanta securitatea, progresul şi prosperitatea tuturor popoarelor, va elimina pentru totdeauna posibilitatea apariţiei noilor blocuri de confruntare.Noi ne exprimăm speranţa că participarea la programul NATO va face să crească rolul ţării noastre la crearea noii arhitecturi a securităţii europene.  ‎

În acest an Republicii Azerbaidjan i-a fost acordat statutul de observator al Mişcării Statelor Nealineate, ceea ce ne oferă noi mari posibilităţi pentru stabilirea contactelor bilaterale în diferite domenii şi apropierii poziţiilor cu statele-membre ale acestei mişcări. ‎

O etapă foarte importantă a procesului de formare şi maturizare a tânărului stat azer a constituit-o admiterea lui ca membru cu drepturi depline în Organizaţia Naţiunilor Unite în ianuarie 1992. Din acea clipă, colaborarea noastră cu multe organizaţii mondiale, care fac parte din ONU a cunoscut o creştere pe linie ascendentă.Deosebit de preţioasă e pentru noi interacţiunea cu Fondul Monetar Internaţional, cu Banca Mondială, cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Ca urmare a activităţii practice în Azerbaidjan a specialiştilor acestor extrem de importante instituţii financiare mondiale au fost determinate proiectele concrete care prezintă o mare însemnătate pentru dezvoltarea social-economică a ţării noastre.  

Noi considerăm că pentru colaborarea noastră fructuoasă cu instituţiile financiare internaţionale există mari posibilităţi.Noi înţelegem precauţia şi îngrijorarea, manifestate de către conducătorii Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Mondiale legate de reala stare de război în care este implicată Republica Azerbaidjan.Cu toate acestea, Fondul Monetar Internaţional a oferit un împrumut de stabilizare Armeniei, care luptă împotriva noastră.Noi considerăm, că echitatea cere cel puţin o abordare simetrică în această chestiune. ‎

Noi aşteptăm multe şi de la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, şi de la Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu în ceea ce priveşte asistenţa tehnică la elaborarea programelor naţionale de formare a infrastructurii economiei de piaţă, la aducerea ţării la un nivel modern de dirijare, la implantarea tehnologiilor performante.‎

Noi dăm o deosebită importanţă colaborării internaţionale, şi eu doresc să vă comunic cu un sentiment de adâncă satisfacţie, că Republica Azerbaidjan a semnat la 20 septembrie un acord cu un consorţiu format dintr-un şir de mari companii internaţionale cu privire la exploatarea în comun a zăcămintelor de ţiţei din sectorul azer al Mării Caspice pe o perioadă de 30 de ani, ceea ce a constituit rezultatul unor îndelungate şi perseverente negocieri.

Această importantă măsură economică constituie o mărturie a politicii noastre de deschidere pentru toată lumea, a politicii de liberalizarea economiei, de atragere a investiţiilor străine. ‎

Semnarea acestui acord unic va contribui la  întărirea colaborării, la apropierea dintre popoarele şi ţările participante la realizarea lui – Azerbaidjanului, SUA, Rusiei, Regatului Unit al Marii Britanii, Turciei, Norvegiei, Arabiei Saudite. Vorbind despre acest lucru, ţin să subliniez o dată în plus că Republica Azerbaidjan se îndreaptă spre integrarea cu drepturi depline în comunitatea internaţională şi dispune în acest sens de toate posibilităţile. De aceea, la baza politicii sale se află năzuinţa de pace şi noi ne punem serioase speranţe în Organizaţia Naţiunilor Unite pentru atingerea ei.‎

Onorată asistenţă, doamnelor şi domnilor!‎

Poporul azer mi-a acordat mie o mare încredere alegându-mă Preşedinte al tânărului, independentului său stat, şi astăzi eu am avut onoarea să vă aduc la cunoaştinţă cele mai intime năzuinţe ale sale.

Eu părăsesc această înaltă tribună a Asambleei Generale a ONU cu speranţa, că vocea poporului va fi auzită de către Dvs, va găsi calea spre inimile domniilor voastre.

Vă mulţumesc pentru atenţie

© aliyev-heritage.org