MATERIALE DE INFORMARE / Noțiuni

Republica Populară Azerbaidjan


La 23 februarie 1918 a fost creat organul suprem al puterii din Caucazul de Sud-Seimul Transcaucazian. Însă au ieșit la iveală contradicții serioase între fracțiunile azerbaidjană, georgiană și armeană ale Seimului cu privire la chestiunile fundamentale ale politicii interne și externe. Proclamarea la 22 aprilie 1918 a Republicii Federative Transcaucaziene independentă nu a condus la aplanarea acestor contradicții. La 26 mai 1918, Seimul din Transcaucazia a anunțat dizolvarea sa și, în aceeași zi, georgienii au proclamat independența Georgiei.

La 27 mai, fracțiunea musulmană a Seimului a organizat Consiliul Național din Azerbaidjan. După discuții aprinse a fost adoptată hotărârea cu privire la proclamarea independenței de stat a Azerbaidjanului și a Declarației de Independență. A fost creat guvernul provizoriu. În prima sa hotărâre, republica a făcut cunoscută egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor țării, indiferent de naționalitate, religie, proveniență socială și sex. La 16 iunie 1918 Consiliul Național și guvernul și-au transferat reședința din Tiflis la Ganja. La 15 septembrie 1918, după lupte grele, armata islamică din Caucaz sub comanda lui Nuru Pașa a eliberat orașul Baku de rămășițele dictaturii Centrului Caspicii. La 17 septembrie 1918 guvernul azer s-a mutat în Baku. Unul din cele mai importante succese ale Republicii a fost recunoașterea Azerbaidjanului ca stat independent de către Conferința de Pace de la Paris din 11 ianuarie 1920. Prima republica parlamentară din Orientul musulman-Republica Populară Azerbaidjan, care a continuat vechile tradiții ale statalității poporului nostru, a reușit să creeze o instituție statală corespunzătoare perioadei moderne. Istoria apariției parlamentarismului național începe cu prima ședință a parlamentului azer, care a avut loc la 7 decembrie 1918. Crearea Republicii Populare Azerbaidjan a constituit rezultatul logic al evenimentelor ce s-au perindat într-o perioadă politică complicată, precum și a desteptării naționale a poporului azerbaidjan. Apariția teatrului, școlii și a presei de tip nou au avut o mare influență asupra materializării conștiinței naționale a poporului. Crearea armatei naționale cu scopul salvării națiunii de la pogromurile bolșevico-armene trebuie să fie considerată drept unul din meritele însemnate ale Republicii. După orânduirea politică, măsurile aplicate în domeniul construcției democratice a statului, precum și după scopurile și sarcinile asumate, Republica Populară Azerbaidjan nu rămânea în urmă de republicile democratice tradiționale din Europa. Statul azer suveran a căzut la 28 aprilie 1920 în urma agresiunii Rusiei Sovietice.