MATERIALE DE INFORMARE / Noțiuni

Statul azerbaidjan al Sefevizilor


În secolul al XVI-lea Azerbaidjan era centrul social-economic, politic, cultural și ideologic al statului Sefevizilor (1501-1736). Între frontierele statului Sefevizilor se aflau Azerbaidjanul, Iranul, TurkmenistanulTde Sud și Afganistanul contemporan (cu excepția regiunii Balkh), Iraki-Arab și alte teritorii. Bazele statului azerbaidjan al Sefevizilor au fost puse de șahul Ismail I. În 1499 începe intensa activitate militară și politică a șahului Ismail I, care a beneficiat de o educație și studii deosebite. Devenind șah în 1501 Ismail I, întemeietorul noului stat l-a convertit în scurt timp într-un imperiu puternic. Denumirea dinastiei care conducea statul Sefevizilor este legată de numele autorului teoriei sefevize, azer de origine turcă, șeicul Safi-ad-din Ishaq Ardabili. Capitală a statului Sefevizilor au fost în diferite perioade orașele Tabriz (1501-1555), Qazvin (1555-1598) și Ispahan (din 1598). Azerbaidjanul era provincia cea mai dezvoltată din punct de vedere social, economic și cultural de pe teritoriul statului Sefevizilor. Triburile Gyzylbașilor din Azerbaidjan (menționarea în izvoarele scrise a acestui stat drept stat al gyzylbașilor, de asemenea, reiese anume din această realitate istorică) și feudalii ardebili constituiau forța motrice a statului Sefevizilor. Fiul șahului Ismail I, Tahmasb I a continuat politica unirii ținuturilor azere. În 1538 statul Șirvanșahilor a fost desființat și inclus în componența statului azer al Sefevizilor, iar în 1551 a fost alipit ținutul Șeki. La sfârșitul secolului al XVII-lea statul Sefevizilor cunoaște o perioadă de criză politică și economică profundă. În 1736, în timpul ceremoniei încoronării la Mugan, Nadir Afșar a fost proclamat șah de către feudali. Astfel, în mod oficial s-a pus capăt domniei dinastiei Sefevizilor.