MATERIALE DE INFORMARE / Noțiuni

Albania Caucaziană


Formarea statului albanez s-a produs cam prin secolele IV-III î.e.n. În N se mărginea cu Munții Caucaz, în E cu Marea Caspică, în V cu Iberia, în S-V cu Armenia, iar în S cu Atropatena. În acest fel, teritoriul Albaniei antice cuprindea teritoriul actualei Republici Azerbaidjan, cea mai mare parte a Republicii Armenia moderne, partea sudică a Republicii Daghestan (Federația Rusă), văile râurilor Alazan și Gori din Georgia. După documentele albaneze antice și alte izvoare scrise, Albania era locuită de 26 de triburi. Tribul albanezilor era unul dintre cele mai mari în Azerbaidjanul de Nord. Anume din această cauză toată țara a început să fie numită Albania. În antichitate, Albania a dus o luptă înverșunată cu cotropitorii străini și a putut să-și mențină independența sa. Conform datelor istoricului albanez Musa Kalankaytuclu, în secolul I î.e.n. Albania era condusă de către cârmuitorul Arran. În această perioadă, Albania se întindea de la râul Arax până la fortăreața Hnarakert (în regiunea Gazah-Barca). În 262 a fost inclusă în componența statului Sasanizilor. Adoptând în 314 creștinismul, cârmuitorul albanez Urnair l-a transformat în religie oficială a Albaniei. În 705, ca urmare a cuceririlor arabe, Albania și-a încetat existența. Capitalele ei au fost orașele Qabala (Gabala) și Barda.